Introducere. La pacienţii cu transplant hepatic, monitorizarea steatozei şi fibrozei este esenţială pentru evaluarea funcţiei grefei. Markeri non-invazivi, precum scorurile serologice şi tehnicile elastografice, oferă metode sigure şi repetabile, reducând necesitatea biopsiei hepatice şi riscurile asociate acesteia. Scop. Să evidenţieze utilitatea mark-erilor non-invazivi în evaluarea steatozei şi fibrozei hepatice la pacienţii transplantaţi, ca alternativă la biopsie, în monitorizarea funcţiei grefei. Material şi metode. A fost realizată o analiza a literaturii din perioada 2010-2025, bazată pe studii clinice şi metaanalize din PubMed, Scopus şi Web of Science. Au fost evaluate metode non-invazive pentru steatoză şi fibroză hepatică post-transplant, incluse scoruri serologice (FIB-4, APRI) şi tehnici imagistice (FibroScan, ARFI, CAP) în corelaţie cu funcţia grefei. Rezultate. Studiile analizate au confirmat utilitatea markerilor non-invazivi în evaluarea steatozei şi fibrozei la pacienţii transplantaţi hepatic. Scorurile serologice FIB-4 şi APRI au demonstrat o sensibilitate de 70-85% şi o specificitate >80% pentru identificarea fibrozei semnificative. Elastografia tranzitorie (FibroScan) a atins valori AUROC între 0,82 şi 0,89 pentru fibroza avansată, fiind validată în multiple cohorte post-transplant. ARFI s-a dovedit utilă în evaluarea elasticităţii hepatice, iar CAP a permis detectarea steatozei >S1 cu acurateţe ridicată la praguri >238 dB/m. Aceste metode au redus necesitatea biopsiei hepatice. Concluzii. Markerii non-invazivi oferă o alternativă validată şi reproductibilă pentru evaluarea steatozei şi fibrozei hepatice la pacienţii transplantaţi, contribuind la monitorizarea funcţiei grefei şi la identificarea precoce a complicaţiilor, cu reducerea necesităţii biopsiei hepatice.
Introduction. In liver transplant patients, monitoring steatosis and fibrosis is essential for assessing graft function and disease progression. Non-invasive markers, such as serological scores and elastographic techniques, offer safe and repeatable methods, reducing the need for liver biopsy and its associated risks. Objective. To highlight the usefulness of non-invasive markers in assessing hepatic steatosis and fibrosis in transplant patients as an alternative to biopsy in monitoring graft function. Material and methods. A literature review was conducted from 2010 to 2025, based on clinical studies and meta-analyses from PubMed, Scopus, and Web of Science. Non-invasive methods for post-transplant hepatic steatosis and fibrosis were evaluated, including serological scores (FIB-4, APRI) and imaging techniques (FibroScan, ARFI, CAP) in correlation with graft function. Results. The studies analyzed confirmed the usefulness of non-invasive markers in assessing steatosis and fibrosis in liver transplant patients. The FIB-4 and APRI serological scores demonstrated a sensitivity of 70-85% and a specificity of >80% for identifying significant fibrosis. Transient elastography (FibroScan) achieved AUROC values between 0.82 and 0.89 for advanced fibrosis, being validated in multiple post-transplant cohorts. ARFI has proven useful in assessing liver elasticity, and CAP has enabled the detection of steatosis >S1 with high accuracy at thresholds >238 dB/m. These methods have reduced the need for liver biopsy. Conclusion. Non-invasive markers offer a validated, reproducible, and effective alternative for assessing hepatic steatosis and fibrosis in transplant patients, contributing to graft function monitoring and early identification of complications, while reducing the need for liver biopsy.
