Introducere. Sclerodermia sistemică (SSc) este o boală au-toimună rară, caracterizată prin fibroză cutanată şi afectare viscerală multisistemică, inclusiv gastrointestinală. În ultimul deceniu, tot mai multe dovezi sugerează că microbiomul intestinal poate contribui la patogeneza şi evoluţia clinică a bolii. Scop. Lucrarea dată propune revizuirea dovezilor existente privind modificările microbiomului intestinal la pacienţii cu SSc şi analiza posibilelor implicaţii clinice şi terapeutice ale acestor rezultate. Material şi metode. Analiză narativă a literaturii recente privind compoziţia şi diversitatea microbiomului intestinal la pacienţii cu scleroder-mie, în comparaţie cu persoane sănătoase, incluzând date din studii internaţionale referitoare la intervenţii potenţial benefice precum probiotice, prebiotice, modificări dietetice şi alte terapii nutriţionale. Rezultate. La majoritatea pacienţilor cu SSc s-au observat alterarea microbiomului intestinal, indicând un tipar de disbioză. S-au identificat niveluri reduse de bacterii cu rol antiinflamator, precum Faecalibac-terium prausnitzii (67,3%) şi Clostridiaceae (25,5%), în timp ce Lactobacillus era prezent în proporţie crescută-31,6% şi Bifidobacterium doar 6,1%. Pentru a caracteriza diferenţele faţă de persoanele sănătoase, s-au analizat abundentele relative ale bacteriilor la diverse niveluri taxonomice. La pacienţii cu SSc, cele trei filo predominante au fost: Bacte-roidetes - 47,2%, Firmicutes - 23,3% în cecum şi 25,2% în sigmoid, Proteobacteria - 23,1%. Concluzii. Microbiomul intestinal este profund alterat în sclerodermie, prezentând o disbioză caracteristică, marcată prin scăderea bacteriilor protectoare şi creşterea celor proinflamatorii. Aceste modificări pot influenţa evoluţia bolii, iar intervenţiile asupra microbiomului necesită validare clinică.
Introduction. Systemic sclerosis (SSc) is a rare autoimmune disease marked by skin fibrosis and multisystem visceral involvement, including the gastrointestinal tract. Over the past decade, increasing evidence suggests that the gut microbiome may contribute to the pathogenesis and clinical progression of the disease. Objective. This paper aims to review the existing evidence regarding alterations in the gut microbiome of patients with SSc and to analyze the potential clinical and therapeutic implications of these findings. Material and methods. A narrative review of recent literature was conducted, focusing on the composition and diversity of gut microbiota in systemic sclerosis patients versus healthy individuals. The review also covers international data on beneficial interventions like probiotics, prebiotics, dietary changes, and other nutritional therapies. Results. Most patients with SSc exhibited alterations in their gut microbiome, indicating a pattern of dysbiosis. Reduced levels of anti-inflammatory bacteria such as Faecalibacterium prausnitzii (67.3%) and Clostridiaceae (25.5%) were identified, while Lactobacillus was found in increased proportions (31.6%) and Bifidobacterium in only 6.1%. To characterize the differences compared to healthy individuals, the relative abundances of bacteria at various taxonomic levels were analyzed. In SSc patients, the three predominant phyla were: Bacteroidetes - 47.2%, Firmicutes - 23.3% in the cecum and 25.2% in the sigmoid colon, and Proteobacteria - 23.1%. Conclusion. The gut microbiome is profoundly altered in systemic sclerosis, presenting a characteristic dysbiosis marked by a decrease in protective bacteria and an increase in pro-inflammatory ones. These changes influence disease progression, and microbiome-targeted interventions require clinical validation.
