Introducere. Sclerodermia sistemică (SSc) este o boală autoimună cronică, caracterizată prin afectare fibrotică şi vasculară multisistemică. Afectarea renală este frecventă, prezentă histologic la 60 până la 80% dintre pacienţi conform studiilor. Criza renală sclerodermică reprezintă cea mai severă complicaţie. Scop. Evidenţierea frecvenţei, severităţii şi importanţei afectării renale în cadrul scleroder-miei sistemice, influenţa acesteia asupra prognosticului pacienţilor, subliniind şi rolul tratamentului. Material şi metode. Analiza de articole relevante despre sclerodermia sistemică şi afectarea renală în sclerodermia sistemică utilizând baze de date internaţionale precum PubMed, Scopus şi Web of Science. Sursele incluse sunt studii clinice, articole de revizuire, metaanalize şi ghiduri de practică referitoare la sclerodermia sistemică şi afectarea renală. Rezultate. Afectarea renală este prezentă la aproximativ 50% dintre pacienţii cu SSc, fiind frecvent silenţioasă la debut. Conform datelor din mai multe studii s-au observat că 31,5% aveau o rată de filtrare glomerulară (RFG) < 90 ml/min şi 19,5% - RFG < 60 ml/min. Leziunile includ fibroză tisulară şi vasculopatie la biopsia renală. Hipertensiunea arteriala şi proteinuria pot agrava boala renală spre stadiu terminal. Criza renală sclerodermică afectează aproximativ 10% din pacienţi, apare frecvent în primii ani de boală şi determină un risc crescut de mortalitate, însă tratamentul cu inhibitori ECA a îmbunătăţit semnificativ prognosticul. Concluzii. Afectarea renală este frecventă în SSc şi influenţează semnificativ prognosticul. Deşi iniţial silenţioasă, poate avansa spre criză renală sclerodermică. Tratamentul cu IECA a îmbunătăţit semnificativ supravieţuirea, subliniind importanţa screening-ului renal şi a intervenţiei terapeutice precoce.
Introduction. Systemic sclerosis (SSc) is a chronic autoimmune disease characterized by multisystemic fibrotic and vascular involvement. Renal involvement is frequent, histologically present in 60 to 80% of patients according to studies. Scleroderma renal crisis represents the most severe complication. Objective. Highlighting the frequency, severity, and significance of renal involvement in systemic sclerosis, its influence on patient prognosis, also emphasizing the role of treatment. Material and methods. Analysis of relevant articles about systemic sclerosis and renal involvement in systemic sclerosis using international databases such as PubMed, Scopus, and Web of Science. The included sources are clinical studies, review articles, meta-analyses, and practice guidelines related to systemic sclerosis and renal involvement. Results. Renal involvement is present in approximately 50% of patients with SSc, being frequently silent at onset. According to data from several studies, it was observed that 31.5% had a glomerular filtration rate (GFR) < 90 ml/min and 19.5% had a GFR < 60 ml/min. Lesions include tissue fibrosis and vasculopathy on kidney biopsy. Arterial hypertension and proteinuria can worsen kidney disease towards end-stage. Scleroderma renal crisis affects approximately 10% of patients, frequently appears in the early years of the disease, and carries an increased risk of mortality; however, treatment with ACE inhibitors has significantly improved prognosis. Conclusion. Renal involvement is frequent in SSc and significantly influences the prognosis. Although initially silent, it can progress to scleroderma renal crisis. Treatment with ACE-I has significantly improved survival, highlighting the importance of renal screening and early therapeutic intervention.
