Când tăcerea bacteriană rupe cordajele: caz de endocardită infecţioasă enterococică

Abstract

Introducere. Endocardita infecţioasă (EI) enterococică reprezintă ~15% din cazurile de EI, inclusiv 90% de Enterococcus faecalis. Debutul şi evoluţia subacută contribuie la tergiversarea diagnosticului şi apariţia complicaţiilor, precum ruptura de cordaje care necesită intervenţie chirurgicală în termini optimi. Scop. Prezentarea cazului clinic a unui pacient febril diagnosticat cu endocardită infecţioasă cu evoluţie trenantă şi complicaţii severe rezolvat printr-o abordare multidisciplinară. Material şi metode. Au fost utilizate date clinice, de laborator şi imagistice a pacientului spitalizat în secţia „Maladii Cardiace Dobândite” cu sus-pecţie de endocardită infecţioasă. Evaluarea a inclus datele anamnestice, examenul obiectiv, EKC, ecocardiografie, bio-markeri şi hemoculturi, cu tratament conform sensibilităţii şi ghidului ESC. Rezultate. Bărbat, 74 ani, cu febră timp de 3 luni (37,2-38,9°C), transpiraţii nocturne, dispnee, fatiga-bilitate, scădere ponderală, fără ameliorare după antibioter-apie pentru infecţie urinară (cateter Foley). Obiectiv: tegumente pale, suflu sistolic mitral. ECG: HVS, hemibloc ram drept. Ecocardiografie: vegetaţie mitrală 9x4 mm, ruptură cordaje, regurgitare gr. IV, FOP 3 mm. NT-proBNP 2310 pg/ ml. 3 hemoculturi E. faecalis +. După tratament specific, remiterea t°C la ziua 3. Echipa valvulară a decis intervenţia chirurgicală. S-a înlocuit valva mitrală cu proteză biologică (ST-JUDE EPIC N29), anuloplastie tricuspidei şi sutura FOP. Evoluţie favorabilă. Concluzii. Diagnosticul endocarditei infecţioase rămâne o provocare, în ciuda accesului la investigaţii. Cazul evidenţiază importanţa atenţiei la pacienţii febrili cu simptome cardiovasculare subtile în diagnosticul precoce al EI, şi rolul echipei multidisciplinare în rezolvarea complicaţiilor.

Introduction. Enterococcal infective endocarditis (IE) represents approximately 15% of all IE cases, with Enterococcus faecalis being isolated in 90%. Its subacute onset and progression contribute to delayed diagnosis and complications such as chordae rupture, often requiring prompt surgical management. Objective. Case presentation of a febrile patient diagnosed with infective endocarditis with a prolonged course and severe complications, managed through a multidisciplinary approach. Material and methods. Clinical, laboratory and imaging data were used from a patient hospitalized in the “Acquired Heart Diseases” department with suspected infective endocarditis. The evaluation included anamnesis, physical examination, ECG, echocardiography, biomarkers, and blood cultures, with treatment according to sensitivity and ESC guidelines. Results. A 74-year-old man with a 3-month history of fever (37.2-38.9 °C), night sweats, dyspnea, fatigue, and weight loss, without improvement after antibiotics for urinary tract infection (Foley catheter). Exam: pale skin, mitral systolic murmur. ECG: LVH, right bundle branch hemiblock. ECHO: mitral vegetation 9x4 mm, chordae rupture, grade IV regurgitation, patent foramen ovale 3 mm. NT-proBNP 2310 pg/ml. Three blood cultures for E. faecalis +. Fever remission after targeted therapy on day 3. Valve team decided surgery: mitral valve replacement with biological prosthesis (ST-JUDE EPIC N29), tricuspid annuloplasty, PFO closure. Favorable outcome. Conclusion. The diagnosis of infective endocarditis remains a challenge, despite access to investigations. The case highlights the importance of attention in febrile patients with subtle cardiovascular symptoms in the early diagnosis of IE, and the role of the multidisciplinary team in resolving complications.