Introducere. Plantele cu valoare farmaceutică constituie o sursă cheie de metaboliţi secundari folosiţi în terapii moderne şi tradiţionale. Însă, intensificarea factorilor de stres abiotic - temperaturi extreme, deficit hidric, salinitate sau radiaţie UV - alterează profund fiziologia şi biochimia acestor specii. Scop. Evaluarea modului în care stresul abiotic - precum deficitul hidric, salinitatea sau temperaturile extreme - influenţează compoziţia biochimică şi capacitatea antioxidantă a plantelor medicinale. Material şi metode. Pentru specii din familia Asteraceae s-au recoltat frunze mature din martor şi plante expuse 10 zile la deficit hidric, salinitate sau temperatura extremă. Extractele hidroalcoolice 80 % MeOH (1:10) au fost analizate prin HPLC-DAD (C18; 0,1 % TFA/ACN), iar activitatea antioxidantă s-a determinat prin metodele DPPH, ABTS, FRAP şi CUPRAC. Rezultate. Stresul abiotic moderat a stimulat acumulările fenolice şi flavonoidice: polifenolii totali au crescut cu 30-60 % faţă de martor, în special sub deficit hidric, în timp ce stresul sever determina scăderea concentraţiilor, indicând depăşirea capacităţii de adaptare. Capacitatea antioxidantă (determinata prin metodele CUPRAC, DPPH, FRAP si ABTS), a sporit cu 35-50 %, extractele din plante deshidratate atingând valorile maxime. Concentraţiile de polifenolii s-au corelat strâns cu capacitatea antioxidanta, iar creşterea concentraţiilor de flavonoide explica creşterea suplimentara in activitatea antioxidanta de 10-15 % din variaţia totală. Concluzii. În ansamblu, rezultatele arată că aplicarea controlată şi limitată în timp a stresorilor abiotici poate acţiona ca un instrument eficient de „elicitare”, sporind metaboliţii secundari şi capacitatea antioxidantă a plantelor medicinale, menţinând totodată creşterea şi rezilienţa.
Introduction. Plants with pharmaceutical value are a key source of secondary metabolites used in both modern and traditional therapies. Yet the intensification of abiotic stress factors-extreme temperatures, water deficit, salinity, and UV radiation-profoundly alters the physiology and biochemistry of these species. Objective. Evaluation of how abiotic stress-such as water deficit, salinity, or extreme tem-peratures-affects the biochemical composition and antioxidant capacity of medicinal plants. Material and methods. For Asteraceae species, mature leaves were collected from control plants and from plants exposed to water deficit, salinity, or extreme temperatures for 10 days. Hydro-alcoholic extracts (80 % MeOH, 1:10) were analyzed by HPLC-DAD (C18; 0.1 % TFA/ACN), and antioxidant activity was assessed using the DPPH, ABTS, FRAP, and CUPRAC methods. Results. Moderate abiotic stress stimulated phenolic and flavonoid accumulation, with total polyphenols increasing by 30-60% compared to the control-especially under water deficit-. In contrast, severe stress reduced their levels, indicating that the plants’ adaptive capacity had been exceeded. Antioxidant capacity, assessed by CUPRAC, DPPH, FRAP, and ABTS assays, increased by 35-50 %, with extracts from water-stressed plants showing the highest values. Polyphenol concentrations correlated strongly with antioxidant capacity, and the higher flavonoid levels accounted for an additional 10-15% of the overall increase in antioxidant activity. Conclusion. Overall, the Results. indicate that controlled, time-limited application of abiotic stressors can act as an effective ‘elicitation’ tool, boosting secondary-metabolite pools and antioxidant arsenal of medicinal plants, while preserving growth, yield, and ecological resilience.
