Introducere. Inulina (polifructozan natural) se descompune parţial în tractul gastrointestinal în fructoză, favorizând dezvoltarea bacteriilor genului Bifidobacterium şi ajutând sistemul digestiv; creşte absorbţia în organism a vitaminelor, mineralelor şi are efecte imunomodulatoare, hepatoprotectoare şi antidiabetice. Scop. Identificarea şi dozarea inulinei în organele subterane şi frunzele unor plante, recoltate în diferite faze de vegetaţie, pentru a evalua variaţia conţinutului în funcţie de fenofază. Material şi metode. Au fost analizate chimic părţi subterane (recoltate în mai-iunie şi august-septembrie) de păpădie, brusture, cicoare, echinaceea, topinambur şi frunze de dud alb. Identificarea inulinei s-a făcut prin reacţii de culoare cu soluţia de a-naftol 20% şi reactivul Selivanov. Inulina a fost extrasă, folosind baia cu ultrasunete (35 KHz). Rezultate. Inulina a fost identificată în produsele studiate prin reacţii calitative specifice. Reacţia cu rezorcină a generat o coloraţie roşie intensă, iar reacţia cu a-naftol a evidenţiat o nuanţă violet-purpurie, ambele reacţii confirmând prezenţa inulinei. Analiza cantitativă a evidenţiat variaţii semnificative ale conţinutului de inulină în funcţie de sezonul de recoltare. Astfel, în probele recoltate primăvara, conţinutul de inulină a variat între 6% (Arctii radices) şi 5,41% (Tarax-aci radices), în timp ce în cele recoltate toamna, valorile au atins 36,71% în rădăcinile de brusture şi 18% în tuberculii de topinambur. Concluzii. Valorificarea plantelor locale cu conţinut sporit de inulină reprezintă o oportunitate importantă pentru dezvoltarea produselor fitoterapeutice şi alimentare, contribuind atât la menţinerea sănătăţii publice, cât şi la utilizarea durabilă a resurselor vegetale autohtone.
Introduction. Inulin (a natural polyfructosan) is partially broken down in the gastrointestinal tract into fructose, promoting the growth of Bifidobacterium and supporting the digestive system; it enhances the absorption of vitamins and minerals and has immunomodulatory, hepatoprotec-tive, and antidiabetic effects. Objective. Identification and quantification of inulin in underground organs and leaves of certain plants, harvested at different growth stages, to evaluate variation of its content by phenophase. Material and methods. The underground parts of dandelion, burdock, chicory, echinacea, Jerusalem artichoke, and white mulberry leaves, collected in May-June and August-September, were chemically analyzed. Inulin identification was performed using color reactions with 20% a-naphthol solution and Selivanov’s reagent. Inulin was extracted using an ultrasonic bath (35 KHz). Results. Inulin was identified in the studied products through specific qualitative reactions. The resorcinol reaction produced an intense red coloration, while the a-naphthol reaction showed a distinct violet-purple hue, both clearly confirming the presence of inulin in the samples. Quantitative analysis revealed significant seasonal variations in inulin content depending on the harvesting time and plant species. Samples collected in spring showed inulin content ranging from 6% (Arctii radices) to 5.41% (Taraxaci radices), while autumn samples reached values up to 36.71% in burdock roots and 18% in Jerusalem artichoke tubers. Conclusion. The valorization of local plants with high inulin content represents a significant opportunity for the development of phytotherapeutic and nutritional products, effectively contributing both to the maintenance of public health and to the sustainable use of native plant resources.
