Introducere. Urolitiaza în malformaţiile renale implică dificultăţi terapeutice legate de poziţia anormală a rinichiului, drenajul urinar deficitar şi structura modificată a sistemului pielocaliceal. Nefrolitotomia percutanată este o opţiune minim invazivă frecvent utilizată în tratamentul calculilor voluminoşi. Scop. Scopul acestui studiu retrospectiv a fost evaluarea eficienţei şi siguranţei nefrolitotomiei per-cutanate în tratamentul urolitiazei la pacienţi cu malformaţii congenitale renale. Material şi metode. Studiu realizat pe 27 de pacienţi cu urolitiază şi malformaţii congenitale, internaţi în secţia de urologie a SCR „Timofei Moşneaga” între 2019 şi 2024, S-au analizat: vârsta, sexul, localizarea, dimensiunea şi densitatea calculilor, tipul malformaţiei şi durata intervenţiei. Analiza statistică a fost efectuată cu Microsoft Excel. Rezultate. Nefrolitotomia percutanată a fost efectuată în 40,7% dintre pacienţi cu malformaţii congenitale renale. În majoritatea cazurilor, s-a intervenit asupra calculilor coraliformi sau de dimensiuni mari, cu localizare în bazinet sau în sistem pielocaliceal malformat. S-a obţinut o rată de stone-free de 86%, confirmată imagistic. Dimensiunea medie a calculilor a fost de 28,4 mm, iar densitatea a depăşit 1000 UH. Durata medie a intervenţiei a fost de 125 ± 46,8 minute. În toate cazurile s-a montat stent ureteral tip JJ. Complicaţiile postoperatorii au fost uşoare (Clavien MI). Reintervenţia a fost necesară în 7,4% din cazuri. Concluzii. Conform studiului, eficienţa nefrolitotomiei percutanate în tratamentul litiazei renale în malformaţii congenitale a fost demonstrată. Procedura s-a dovedit a fi sigură şi eficientă, cu rată înaltă de stone-free a calculilor şi incidenţă scăzută a complicaţiilor postoperatorii.
Introduction. Urolithiasis associated with renal malformations posed therapeutic difficulties due to abnormal kidney position, poor urinary drainage, and altered pelvicalyceal anatomy. Percutaneous nephrolithotomy was a minimally invasive therapeutic option frequently used for large or staghorn calculi. Objective. The aim of this retrospective study was to evaluate the safety and effectiveness of percutaneous nephrolithotomy in treating urolithiasis in patients with congenital renal malformations. Material and methods. The study was conducted on 27 patients with urolithiasis and congenital malformations, hospitalized in the Urology Department of Timofei Mosneaga RCH between 2019 and 2024. The following parameters were analyzed: age, sex, stone location, size and density, malformation type, and operative time. Statistical analysis was performed using Microsoft Excel. Results. Percutaneous nephrolithotomy was performed in 40.7% of patients diagnosed with congenital renal anomalies. Most cases involved large or staghorn calculi located in pelvic kidneys or anatomically distorted collecting systems. A postoperative stone-free rate of 86% was achieved and confirmed via CT scan at follow-up. The average stone size was 28.4 mm, with a mean density exceeding 1000 HU. The procedure lasted an average of 125 ± 46.8 minutes. JJ ureteral stents were placed in all cases for drainage and to prevent obstruction. Postoperative complications were minor (Clavien grades I-II), and 7.4% of patients required reintervention. Conclusion. According to the study, the effectiveness of percutaneous nephrolithotomy in the treatment of renal lithiasis in congenital malformations was demonstrated. The procedure proved to be safe and effective, with a high stone-free rate and a low incidence of postoperative complications.
