Introducere. Cancerul de prostată necesită monitorizare atentă după prostatectomie radicală pentru detectarea precoce a recurenţei biochimice. Studiul analizează dacă testarea PSA detectabil scăzut în primul an postoperator poate prezice eficient riscul recidivei, optimizând astfel managementul postoperator. Scop. De a stabili dacă testarea anti-genului specific de prostată detectabil scăzut în primul an de urmărire după prostatectomia radicală ar putea prezice recidiva biochimică ulterioară. Material şi metode. In studiul au fost incluşi un numar total de de 60 pacienţi care au suportat prostatectomie radicală retropubiană deschisă. După aplicarea criteriilor de excludere, pacienţii au fost divizaţi în 3 grupuri, inclusiv grupul 1 antigen specific prostatic nedetectabil (0,03 ng/ml sau mai puţin), grupul 2 antigen specific prostatic detectabil scăzut - stabil (mai mare de 0,03 şi mai mic de 0,2 ng/ml, fără nici o creştere ulterioară şi/sau velocitate a antigenului specific prostatic mai mică de 0,05 ng pe an, şi grupul 3 antigen specific prostatic detectabil scăzut - instabil (mai mare de 0,03 şi mai mic de 0,2 ng/ml, 2 creşteri ulterioare conform criteriilor cu o veloci-tate antigenului specific prostatic de 0,05 ng pe an sau mai mare). Rezultate. Supravieţuirea fără recurenţă biochimică la 1 an a fost de 95%, 94% şi 37% în grupurile nedetectabil, detectabil scăzut-stabil şi detectabil scăzut-instabil, respectiv. La analiza multivariată, modelul PSA în primul an postoperator (nedetectabil vs. detectabil scăzut-instabil şi vs. detectabil scăzut-stabil, HR=1,6), stadiul T patologic (pT2 vs. >pT2), scorul Gleason patologic mai mic de 7 şi marginile chirurgicale (negativ vs. pozitiv) au prezis semnificativ recurenţa biochimică. Concluzii. Testarea antigen-ului specific de prostată (PSA) este esenţială pentru detectarea recurenţei biochimice în managementul postoperator la pacienţii cu cancer de prostată. Monitorizarea regulată a PSA permite identificarea precoce a recurenţei şi iniţierea promptă a tratamentului adecvat.
Introduction. Prostate cancer requires careful monitoring after radical prostatectomy to detect early biochemical recurrence. This study analyzes whether testing for low detectable PSA in the first postoperative year can effectively predict the risk of relapse, thus optimizing postoperative management. Objective. To determine if low detectable prostate specific antigen testing in the first year of follow-up after radical prostatectomy could predict subsequent biochemical recurrence. Material and methods. The study included 60 patients who underwent open radical prostatectomy. After exclusions, they were divided into three groups: Group 1 - undetectable PSA (<0.03 ng/ml), Group 2 - detectable stable PSA (>0.03- and less than 0.2 ng/ml, no subsequent increase and/or prostate-specific antigen velocity less than 0.05 ng per year), and group 3 low detectable prostate-specific antigen - unstable (greater than 0.03 and less than 0.2 ng/ml, 2 subsequent increases according to the criteria with a prostate-specific antigen velocity of 0.05 ng per year or more). Results. Biochemical recurrence-free survival at 1 year was 95%, 94%, and 37% in the undetectable, low-detectable stable, and low-detectable unstable PSA groups, respectively. Multivariate analysis indicated that the PSA pattern during the first postoperative year (undetectable vs. low-detectable unstable and vs. low-detectable stable, HR=1.6), pathological T stage (pT2 vs. >pT2), pathological Gleason score below 7, and surgical margin status (negative vs. positive) were significant predictors of biochemical recurrence. These findings underscore the importance of dynamic PSA monitoring within the first postoperative year. Conclusion. Testing for prostate-specific antigen (PSA) is essential for detecting biochemical recurrence in postoperative management of patients with prostate cancer. Regular monitoring of PSA allows early identification of recurrence and prompt initiation of appropriate treatment.
