Introducere. Plastia joncţiunii pieloureterale (JPU) este tratamentul standard în obstrucţiile congenitale sau dobândite. Alegerea tehnicii chirurgicale depinde de anatomia locală, funcţia renală şi experienţa chirurgului. Evaluarea preoperatorie riguroasă este esenţială pentru a obţine succes în perioada postoperatorie. Scop. Compararea tehnicilor chirurgicale clasice utilizate în plastia JPU şi evidenţierea importanţei selecţiei individualizate, pe baza datelor clinice, în cadrul Spitalului Clinic Republican. Material şi metode. Au fost analizate retrospectiv 60 de plastii a joncţiunii pieloureterale efectuate între 2023-2025 la Spitalul Clinic Republican, utilizând tehnicile Anderson-Hynes, Cucera şi Fenger. S-au evaluat vârsta, sexul, durata spitalizării, utilizarea stentului ureteral, gradul de hidronefroză şi investigaţiile imagistice/funcţionale. Rezultate. Din cele 60 de cazuri, 49 au fost tratate prin tehnica Anderson-Hynes, 8 prin tehnica Cucera (non-transecţională, similară Fenger/Y-V) şi 3 prin tehnica Fenger. Rata globală de succes a fost 100%, fără recidive obstructive. S-au înregistrat 3 repoziţionări de stent corijate endourologic la a 4-a si a 5-a zi, şi 2 infecţii urinare, tratate conservator antibacterian conform urocul-turii. Durata medie de spitalizare a fost 9,3 zile. Vârsta medie: 38 ani. Distribuţia pe lateralitate a fost echilibrată: 31 dreapta, 29 stânga. Inserţia stentului ureteral şi gradul de hidronefroza. Alegerea tehnicii a fost adaptată particularităţilor fiecărui caz. Concluzii. Tehnicile chirurgicale clasice pentru plastia joncţiunii pieloureterale oferă rezultate excelente dacă sunt corect alese. Adaptarea metodei se face în funcţie de anatomie şi experienţa operatorului previne complicaţiile şi asigură restabilirea eficientă a drenajului pielorenal.
Introduction. Ureteropelvic junction (UPJ) plasty is the standard treatment for congenital or acquired obstructions. Surgical technique selection depends on local anatomy, renal function, and surgeon’s experience. Thorough preoperative evaluation is essential for achieving success in the postoperative period. Objective. To compare classical surgical techniques used in UPJ plasty and highlight the importance of personalized selection based on clinical data, within the Republican Clinical Hospital. Material and methods. A retrospective analysis of 60 Ureteropelvic junction plasties performed between 2023-2025 at the Republican Clinical Hospital using Anderson-Hynes, Cucera, and Fenger techniques. Criteria included age, sex, hospitalization duration, ureteral stent use, hydronephrosis grade, and imaging/functional evaluation. Results. Out of 60 cases, 49 were treated with Anderson-Hynes technique, 8 with Cucera (non-transectional, similar to Fenger/Y-V), and 3 with Fenger. The overall success rate was 100%, with no obstructive recurrence. There were 3 stent repositioning which were corrected endourologically and 2 urinary infections, which were treated conservatively with targeted antibiotics according to urine culture results. Mean hospital stay was 9.3 days. Mean patient age: 38 years. Lateral distribution: 31 right, 29 left. Ureteral stent insertion and the degree of hydronephrosis were considered. Technique selection was adapted to anatomical specifics in each case. Conclusion. Classical surgical techniques for Ureteropelvic junction plasty offer excellent outcomes when properly selected. Tailoring the approach based on anatomy and surgical experience helps prevent postoperative complications and ensures effective restoration of pyelorenal drainage.
