Introducere. Anual numărul endoprotezărilor de şold ajunge la peste 10 milioane de intervenţii, fiind în continuă creştere. Rata fracturilor periprotetice la nivelul femurului cuprinde intervalul 0,1%-18%, încă odată demonstrând importanţa sistematizării informaţiei şi prezentării unui tratament în cazuri clinice. Scop. Evidenţierea unui algoritm de tratament chirurgical în cazul fracturilor peripro-tetice ale femurului, compararea eficienţei fiecăreia dintre ele şi evidenţierea importanţei acestor fracturi. Material şi metode. În urma efectuării articolului, vor fin analizate studiile relevante tematicii, utilizând motoarele de căutare moderne: PubMed, Scopus (Elsevier), BioMed Central (BMC), eLibrary, Google Scholar, Hinari. Studiul este unul descriptiv, combinând metode de cercetare cantitative şi calitative. Se vor include cazuri clinice relevante, din incinta IMU. Rezultate. Conform datelor din literatura de specialitate, aplicarea unui algoritm de tratament bine definit, bazat pe clasificarea Vancouver, contribuie semnificativ la optimizarea alegerilor chirurgicale şi la creşterea eficienţei tratamentului, cu prevenirea complicaţiilor posibile. Rezultatele favorabile sunt obţinute în situaţiile în care stabilitatea implantului este corect apreciată, iar tehnica operatorie este adaptată tipului de fractură şi calităţii osului. Implementarea timpurie a unei conduite standardizate reduce riscul complicaţiilor, scade durata spitalizării şi îmbunătăţeşte semnificativ rezultatele funcţionale pe termen lung. Concluzii. Utilizarea unui algoritm terapeutic clar, fundamentat pe clasificarea Vancouver, oferă o abordare standardizată şi adaptată fracturilor periprotetice femurale, favorizând reducerea complicaţiilor, optimizarea tratamentului chirurgical şi obţinerea unor rezultate funcţionale favorabile.
Introduction. Annually, the number of hip arthroplasty procedures exceeds 10 million and continues to rise. The incidence of periprosthetic femoral fractures ranges from 0.1% to 18%, once again highlighting the importance of systematizing information and presenting treatment approaches through clinical case analysis. Objective. Highlighting a surgical treatment algorithm for periprosthetic femoral fractures, comparing the effectiveness of each method, and emphasizing the importance of these fractures. Material and methods. As part of the article, relevant studies related to the topic will be analyzed using modern search engines such as PubMed, Scopus (Elsevier), BioMed Central (BMC), eLibrary, Google Scholar, and Hinari. The study is descriptive, combining both quantitative and qualitative research methods. Clinical cases will be included, observed in our hospital. Results. According to data from the specialized literature, the application of a well-defined treatment algorithm based on the Vancouver classification significantly contributes to optimizing surgical decisions and increasing treatment effectiveness. Favorable outcomes are achieved when implant stability is accurately assessed and the surgical technique is adapted to the fracture type and bone quality. Early implementation of a standardized approach reduces the risk of complications, shortens hospitalization, and significantly improves long-term functional outcomes. Moreover, algorithm-based management enhances teamwork and clinical consistency. Conclusion. The use of a clear therapeutic algorithm, based on the Vancouver classification, provides a standardized and tailored approach to periprosthetic femoral fractures, promoting the reduction of complications, optimization of surgical treatment, and achievement of favorable functional outcomes.
