Introducere. Fracturile de masiv trohanterian sunt întâlnite mai frecvent la persoanele cu vârstă înaintată, preponderent la sexul feminin, ce necesită un tratament chirurgical cât mai urgent pentru a grăbi mobilizarea şi a micşora perioada de imobilizare, cauza principală fiind deminer-alizarea osoasă pronunţată. Scop. Analiza statistică actualizată a pacienţilor cu fracturi de masiv trohanterian în ultimii 3 ani, cu reflectarea tipului de intervenţie chirurgicală utilizată ca şi tratament. Material şi metode. Lucrarea este elaborată în baza unui studiu retrospectiv de cohortă, care reflectă metoda intervenţiei chirurgicale utilizate în tratamentul a 274 de pacienţi cu fracturi de masiv trohanterian, evidenţiaţi în secţiile de traumatologie şi ortopedie I, II şi III din cadrul Institutului de Medicină Urgentă. Rezultate. În studiul dat se confirmă raportul inegal dintre pacienţii de sex feminin (63,14%) şi sex masculin (36,86%). Metoda de intervenţie chirurgicală cel mai frecvent utilizată este reducerea deschisă a fracturii de femur cu fixare internă (94,53%), comparativ cu reducerea închisă a fracturii de femur cu fixare internă (5,47%). Perioada postoperatorie medie pentru pacienţii cărora li s-a efectuat reducerea externă este de 15 zile, cu restabilire completă timp de 6 luni, iar pentru cei cărora li s-a efectuat reducerea internă este de 11 zile, cu restabilire completă timp de 5 luni. Astfel, este demonstrată importanţa alegerii metodei chirurgicale. Concluzii. Incidenţa fracturilor de masiv trohanterian creşte odată cu vârsta, având consecinţe: decompensarea comorbidităţilor, pierderea capacităţii de îngrijire şi necesitatea spitalizării îndelungate. Tactica de tratament trebuie adaptată pacienţilor ţinând cont de vârstă, comorbidităţi, calitatea osului.
Introduction. Trochanteric fractures are more frequently encountered in elderly individuals, predominantly in females, and require urgent surgical treatment to reduce the period of immobilization, the main cause of this is considered to be the pronounced bone demineralization, characteristic for this age. Objective. Updated statistical analysis of patients with trochanteric fractures over the last 3 years, reflecting the type of surgical intervention used as treatment for these patients. Material and methods. The study is based on a retrospective cohort design and reflects the surgical intervention methods used for treating 274 patients diagnosed with trochanteric fractures. These patients are located in the Traumatology and Orthopedics Departments I, II, and III within the premises of the Institute of Emergency Medicine. Results. The study confirms an unequal distribution between female patients (63.14%) and male patients (36.86%). The most frequently applied surgical method is the open reduction of femoral fractures with internal fixation (94.53%), compared to the closed reduction with internal fixation (5.47%). The average postoperative period for patients undergoing external reduction is 15 days, with full recovery achieved within six months. For those treated with internal reduction, the average postoperative period is 11 days, with full recovery within five months. These findings highlight the importance of the chosen surgical method in the recovery process. Conclusion. The incidence of trochanteric fractures increases with age and leads to decompensated comorbidities, reduced self-care ability, and prolonged hospitalization. The treatment strategy must be adapted to each patient individually according to possible comorbidities, age, and bone quality.
