Introducere. Îmbătrânirea populaţiei este un fenomen global în creştere. Vârstnicii sunt predispuşi la afecţiuni cronice, care împreună cu osteoporoza pot cauza fracturile patologice ce reduc semnificativ mobilitatea şi calitatea vieţii. Acestea se datorează fragilităţii osoase şi riscului crescut de căderi. Scop. Identificarea principalilor factori de risc implicaţi în apariţia fracturilor trohanteriene la pacienţii vârstnici, în vederea îmbunătăţirii abordării terapeutice şi a prevenirii traumelor repetate. Material şi metode. Au fost analizaţi retrospectiv 86 de pacienţi cu vârsta >60 ani, internaţi la IMU în anul 2024 cu fracturi trohanteriene produse prin traumatisme cu energie joasă. Majoritatea au fost femei (62,7%), grupa dominantă de vârstă fiind 71-80 ani. Toţi pacienţii au fost examinaţi complet, consultaţi de terapeut, cardiolog, endocrinolog, anesteziolog. Rezultate. Din 86 de pacienţi, la 29 (33,7%) s-au depistat diferite patologii: encefalopatie de originea mixtă -15, stare după accident vascular cerebral - 2, boala Parkinson - 1, ataxia vestibulară - 2, angio- şi neuropatie periferică diabetică - 4, osteoporoza - 3, fracturi în consolidare vicioasă - 2, necroza aseptică a capului femural cu coxartroza secundară - 2, diabet zaharat - 6, sindrom postcolecistectomic -3. Aceste afecţiuni duc la tulburări de echilibru şi coordonare, dezorientarea în spaţiu, slăbirea masei musculare, dereglări de mers etc. ce împreună cu fragilitatea osoasă poate cauza fracturile femurului proximal la pacienţii vârstnici. Concluzii. Managementul fracturilor trohanteriene trebuie să fie complex şi multidisciplinar. Prevenirea traumelor repetate include mobilizarea precoce a pacientului, tratamentul osteoporozei şi diabetului, ameliorarea statutului neurologic şi adaptarea mediului de trai pentru reducerea riscului de cădere.
Introduction. Population aging is a growing global phe-nomen. Elderly is prone to chronic conditions, with osteoporosis can lead to pathological fractures that significantly reduce mobility and quality of life. They are caused by bone fragility and an increased risk of falls due to abnormal gait and coordination disorders. Objective. The study aims to identify the main risk factors involved in the occurrence of trochanteric fractures in elderly patients, in order to improve therapeutic approaches and prevent repeated trauma. Material and methods. A retrospective analysis was conducted on 86 patients over the age of 60, hospitalized at IEM during 2024 for trochanteric fractures caused by low-energy trauma. The majority were women (62.7%), with the dominant age group being 71-80 years. All patients underwent a complete examination, consulted by cardiologist, endocrinologist, anesthesiologist. Results. Out of the 86 patients, 29 (33.7%) were found to have various pathologies: mixed-origin encephalopathy - 15 cases, poststroke condition - 2, Parkinson’s disease - 1, vestibular ataxia - 2, diabetic peripheric angio- and neuropathy - 4, osteoporosis - 3, malunited fractures - 2, aseptic necrosis of the femoral head with secondary arthritis - 2, diabetes mellitus - 6, post-cholecystectomy syndrome - 3. These conditions lead to balance and coordination disorders, spatial disorientation, muscle mass weakening, gait disturbances, etc., which, together with bone fragility, can cause repeated falls and proximal femur fractures in elderly patients. Conclusion. The management of trochanteric fractures in the elderly must be complex and multidisciplinary. Prevention of repeated trauma involves early patient mobilization, treating osteoporosis and diabetes, improving neurological conditions, and adapting the living environment to reduce the risk of falls.
