Introducere. În ciuda progreselor în oncologie, cancerul ovarian rămâne cea mai letală malignitate ginecologică, din cauza diagnosticului tardiv. Supravieţuirea la 5 ani este de 93% în stadiul I vs. 20% în stadiul IV, evidenţiind nevoia unor metode de diagnostic mai timpurii, eficiente, accesibile şi standardizate. Scop. Acest studiu evaluează metode actuale şi emergente de diagnostic al cancerului ovarian, concentrându-se pe imagistică avansată şi bio-markeri moleculari promiţători pentru detectare precoce. Material şi metode. Am efectuat un review sistematic al literaturii ştiinţifice recenzate publicate între 2016 şi 2025, utilizând baze de date academice majore precum PubMed, ScienceDirect, Elsevier şi ResearchGate. Strategia de căutare a inclus criterii predefinite de selecţie şi s-a concentrat pe studii care abordează progresele în diagnosticul cancerului ovarian. Rezultate. Ecografia transvaginală combinată cu CA-125 oferă o sensibilitate de 84,9% şi o specificitate de 98,2%. RMN-ul caracterizează superior masele anexiale, cu o sensibilitate de 98% şi o specificitate de 91%, iar PET/CT detectează eficient recurenţa şi ghidează tratamentul. Mi-croARN-urile circulante şi autoanticorpii specifici tumorii au demonstrat sensibilităţi de până la 85,7% şi specificităţi de 100%, depăşind CA-125. Instrumentele emergente, precum imagistica asistată de inteligenţă artificială, panourile multi-analitice şi biopsiile lichide cu ADN tumoral circulant (ctDNA), oferă promisiuni importante pentru detectarea ne-invazivă, precoce. Concluzii. Integrarea imagisticii avansate cu biomarkeri noi îmbunătăţeşte diagnosticul precoce al cancerului ovarian. Strategiile viitoare cu ctADN, microARN şi autoanticorpi pot creşte sensibilitatea şi specificitatea, facilitând intervenţii timpurii şi rezultate clinice şi calitatea vieţii pacienţilor.
Introduction. Despite ongoing progress in oncology, ovarian cancer remains the most lethal gynecologic malignancy, often diagnosed late due to vague symptoms and limited early detection tools. 5-year survival rates drop from 93% (stage I) to 20% (stage IV), highlighting the need for more accurate diagnostic methods. Objective. This study evaluates current and emerging diagnostic methods for ovarian cancer, focusing on advanced imaging techniques and promising molecular biomarkers for early detection. Material and methods. A comprehensive systematic review of peer-reviewed literature published between 2016 and 2025 was conducted, utilizing major academic databases including PubMed, ScienceDirect, Elsevier, and ResearchGate. The search strategy incorporated predefined inclusion criteria and focused on studies addressing diagnostic advancements in ovarian cancer. Results. Transvaginal ultrasound (TVUS) combined with CA-125 offers a sensitivity of 84.9% and specificity of 98.2%. MRI demonstrates superior characterization of adnexal masses, with 98% sensitivity and 91% specificity, while PET/CT effectively detects recurrence and guides treatment planning. Circulating microRNAs and tumor-specific autoantibodies have shown diagnostic sensitivities up to 85.7% and specificities of 100%, outperforming CA-125 alone. Emerging tools such as AI-assisted imaging, multi-analyte panels, and liquid biopsies using circulating tumor DNA (ctDNA) hold substantial promise for non-invasive, early-stage detection. Conclusion. Combining advanced imaging with novel biomarker panels significantly improves ovarian cancer early detection. Future approaches using ctDNA, microRNAs, and autoantibodies may enhance both sensitivity and specificity, enabling earlier intervention and better patient outcomes.
