IMPACTUL OBEZITĂŢII ASUPRA RECURENŢEI LITIAZEI URINARE ŞI SELECŢIEI TRATAMENTULUI

Abstract

Introducere. Obezitatea reprezintă un factor de risc semnificativ asociat cu recurenţa litiazei urinare şi influenţează selecţia tratamentului optim. Lucrarea analizează datele recente din literatura USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova de specialitate privind impactul obezităţii asupra evoluţiei, complicaţiilor şi managementului litiazei urinare. Scop. Lucrarea evidenţiază influenţa obezităţii asupra recurenţei litiazei urinare şi analizează impactul acesteia asupra alegerii metodei terapeutice optime în practica urologică. Material şi metode. A fost realizată o analiză a literaturii de specialitate incluzând meta-analize şi studii recente publicate în ultimii 10 ani în reviste indexate (PubMed, Cochrane ). S-au evaluat relaţia dintre indicele de masă corporală (IMC) şi recurenţa calculilor, precum şi eficienţa diverselor metode terapeutice (ESWL, URS, mini-PCNL). Concluzii. Obezitatea determină atât recurenţa litiazei urinare, cât şi alegerea terapiei. La pacienţii obezi, metodele endoscopice depăşesc ESWL prin rata stone-free şi reducerea recidivei. Conduita optimă combină chirurgia adecvată cu corecţie metabolică şi scădere ponderală susţinută. Rezultate. Metaanalize 2015-2024 arată că obezitatea măreşte recurenţa litiazei cu ~20 % la fiecare +5 kg/m2 IMC. IMC>30 se asociază cu hiperuricozurie, hi-peroxalurie şi pH urinar scăzut, favorizând calculi de urat şi oxalat. La ESWL, stone-free scade la 55-60 % (vs 70-75 % la normoponderali) şi re-tratamentele se dublează. URS păstrează 90-97 % fără plus de complicaţii, iar mini-PCNL obţine >90 % cu timpi şi sângerare mai mici, dar cu o in-fecţiozitate uşor crescută. Prin urmare, tehnicile endoscop-ice sunt preferate, alături de corecţie metabolică şi scădere ponderală. Mini-PCNL scurtează şederea, iar hidratarea şi dieta hipopurinică scad riscul.

Introduction. Obesity represents a significant risk factor associated with the recurrence of urinary lithiasis and influences the selection of optimal treatment. This work analyzes recent data from the scientific literature regarding the impact of obesity on the evolution, complications, and management of urinary lithiasis. Objective. The work highlights the influence of obesity on the recurrence of urinary stone disease and analyzes its impact on the selection of the optimal therapeutic method in urological practice. Material and methods. A review of the scientific literature was conducted, including meta-analyses and recent studies published in the last 10 years in indexed journals (PubMed, Cochrane). The relationship between body mass index (BMI) and stone recurrence was evaluated, as well as the effectiveness of various therapeutic methods (ESWL, URS, mini-PCNL). Results. Meta-analyses (2015-24) show obesity raises stone recurrence by ~20% per +5kg/m2 BMI. A BMI >30 is linked to hyperuricosuria, hyperoxaluria and acidic urine, favoring urate/oxalate stones. In obese patients ESWL yields 55-60% stone-free (vs 70-75 % normoweight) and retreatments double. URS keeps 90-97 % stone-free without extra morbidity; mini-PCNL > 90 % with shorter time and less bleeding, though infections rise slightly. Thus, endoscopic techniques are preferred, plus tailored metabolic correction and gradual weight-loss programs. Mini-PCNL also shortens stay, while adequate fluid intake and a low-purine diet further cut recurrence risk. Conclusion. Obesity strongly shapes both the recurrence of urinary stones and treatment selection. In obese patients, endoscopic techniques markedly surpass ESWL for stone-free rates and relapse prevention. Optimal care combines appropriate surgery with metabolic correction and sustained weight reduction.