CONDUITA MEDICO-CHIRURGICALĂ LA PACIENŢII CU ICTER OBSTRUCTIV ŞI ANGIOCOLITĂ

Abstract

Introducere. Icterul mecanic reprezintă o urgenţă medicală în afecţiunile hepatobiliopancreatice. Prezenţa angio-colitei obstructive este urgenţă majoră, în special în formele septice şi comorbidităţi severe. Acestea provocând afectarea funcţiei hepatice care în mare parte va aprecia tactica chirurgicală ulterioară. Scop. Evaluarea corelării clinico-paraclinice a icterului obstructiv-angiocolită-insufi-cienţă hepatică şi rolul acesteia în aprecierea tacticii chirurgicale ulterioare de tratament. Material şi metode. A fost realizat un studiu retrospectiv a pacienţilor spitalizaţi în cadrul secţiei de chirurgie generală a SCR,Timofei Moşnea-ga,, în perioada 01.07.2017- 01.06.2025. Criteriul principal de includere în eşantion a servit diagnosticul clinico-im-agistic de icter obstructiv, fiind incluşi pacienţii cu icter obstructiv litiazic şi tumoral. Rezultate. Au fost analizate fişele medicale a 543 de pacienţi. Raportul femei (308):băr-baţi(235) a fost de 1.3:1.0. Formele etiologice fiind: icterul litiazic- 476(87.6%),icterul tumoral-67(12.3%). Adresarea tardivă(peste 72 ore)a fost la mare majoritate(82%) a pacienţilor. Peste 2/3(76.1%)pacienţi se spitalizează după „fereastra terapeutică”(14 zile) în serviciul chirurgical. Metodele de decompresie sau prin abordul transpapilar al coledocului, asociat cu litextracţie şi stentare a coledocului s-a efectuat în (48,9%) cazuri. La 277(51%) pacienţi realizarea decompresiei endoscopice nu a fost posibilă şi au necesitat intervenţii decompresive transabdominale. Concluzii. Insuficienţa hepatică în icter obstructiv se instalează mai rapid la cei internaţi peste 14 zile de la debut. Decompresia endoscopică este un,gold standard” în managementul pacienţilor cu icter obstructiv şi angiocolită. Dezvoltarea procesului septic endobiliar necesită încadrarea Ghidului Tokyo(TG 18).

Introduction. Mechanical jaundice is a medical emergency in hepatobiliopancreatic diseases. The presence of obstructive angiocolitis is a major emergency, especially in septic forms and severe comorbidities. These cause impairment of liver function which will largely determine the subsequent surgical tactics. Objective. Evaluation of the clinical-para-clinical correlation of obstructive jaundice-angiocolitis-he-patic failure and its role in assessing subsequent surgical treatment tactics. Material and methods. A retrospective study was realized of patients hospitalized in the general surgery department of Timofei Mosneaga RCH between 01.07.2017 and 01.06.2025. The main inclusion criterion in the sample was the clinical-imaging diagnosis of obstructive jaundice, including patients with lithiasis and tumor obstructive jaundice. Results. The 543 patients were analyzed, ratio of women (308):men (235) - 1.3:1.0. The etiological forms were: lithiasis jaundice- 476(87.6%), tumor jaundice - 67 (12.3%). Late referral (over 72 hours) was in the vast majority(82%) of patients. Over 2/3(76.1%) patients were hospitalized after the “therapeutic window”(14 days) in the surgical service. Decompression methods were through the transpapillary approach of the common bile duct, associated with lithextraction and stretching of the common bile duct was performed in (48.9%) cases. In 277(51%) patients, endoscopic decompression was not possible and required transabdominal decompressive interventions. Conclusion. Liver failure in obstructive jaundice develops rapidly after 14 days after onset. Endoscopic decompression is a “gold standard” in the management of patients with obstructive jaundice and angiocolitis. The development of endobiliary septic process requires the inclusion of the Tokyo Guidelines (TG 18).