TRATAMENTULUI CHIRURGICAL ÎN FRACTURILE HUMERUSULUI PROXIMAL

Abstract

Introducere. Fracturile humerusului proximal reprezintă o patologie frecventă, în special la vârstnici, având un impact considerabil asupra funcţionalităţii membrului superior. Abordarea terapeutică modernă în cazul fracturilor cu deplasare sau instabile implică frecvent reducerea deschisă şi fixarea internă. Scop. Evaluarea rezultatelor funcţionale (scor DASH) la pacienţii cu fracturi de humerus proximal trataţi chirurgical şi corelarea acestora cu vârsta şi complexitatea fracturii (clasificarea Neer). Material şi metode. Studiu retrospectiv (2024) pe 89 pacienţi cu fracturi bazate pe clasificarea Neer. În lotul dat s-a efectuat osteosinteză cu şuruburi, plăci convenţionale T şi blocate (PHILOS-LCP), augmentată cu alogrefă osoasă la pacienţii peste 60 ani. Rezultatul funcţional final a fost evaluat prin scorul DASH (Disabilities of the Arm, Shoulder and Hand). Rezultate. Lotul de studiu a inclus 89 de pacienţi (69 femei - 77,5%; 20 bărbaţi - 22,5%), cu o vârstă medie generală de 62,2 ani şi o durată medie de spitalizare de 6,35 zile. Analiza funcţională, bazată pe scorul DASH, a relevat că rezultatul este dependent de doi factori majori. S-a observat o corelaţie directă între înaintarea în vârstă şi un scor DASH mai mare (dizabilitate crescută). Totodată, complexitatea fracturii ( în dependenţă de clasificarea Neer) a influenţat semnificativ prognosticul: pacienţii cu fracturi cominutive, de 3 şi 4 părţi, au înregistrat scoruri DASH net superioare celor cu fracturi simple, de 2 părţi. Concluzii. Tratamentul chirurgical oferă rezultate bune, însă prognosticul funcţional final depinde de vârsta pacientului şi complexitatea fracturii. Leziunile cominutive (Neer 3-4 părţi) şi vârsta înaintată sunt factori predictivi pentru o recuperare funcţională mai limitată, confirmând ipoteza.

Introduction. Proximal humeral fractures are a frequent pathology, especially among the elderly, with a considerable impact on upper limb function. The modern approach for displaced or unstable fractures often involves open reduction and internal fixation, aiming to restore anatomy and enable early patient mobilization. Objective. To evaluate the functional outcomes (DASH score) in patients with surgically treated proximal humerus fractures and to correlate them with patient age and fracture complexity (Neer classification). Material and methods. A retrospective study on 89 patients with fractures classified by the Neer system. Osteosynthesis was performed using, screws, conventional T and locked plates (PHILOS-LCP), augmented with bone allograft in patients over 60. The final functional outcome was assessed using the DASH (Disabilities of the Arm, Shoulder and Hand) score. Results. The study cohort included 89 patients (69 female - 77.5%; 20 male - 22.5%), with an overall mean age of 62.2 years and an average hospital stay of 6.35 days. The functional analysis, based on the DASH score, revealed that the outcome is dependent on two major factors. A direct correlation was observed between advancing age and a higher DASH score (increased disability). Concurrently, fracture complexity (according to fragmenting fracture Neer classification) significantly influenced the prognosis: patients with comminuted, 3- and 4-part fractures had markedly higher DASH scores than those with simple, 2-part fractures. Conclusion. Surgical treatment offers good results, but the final functional prognosis depends on the patient's age and fracture complexity. Comminuted injuries (Neer 3-4 parts) and advanced age are predictive factors for a more limited functional recovery, thus confirming the initial hypothesis.