Criza pubertară şi tulburările de comportament: între dezvoltare normală şi deviaţie psihopatologică

Abstract

Introducere. Pubertatea este o etapă esenţială în dezvoltarea umană, caracterizată de modificări hormonale, cognitive şi emoţionale. Această reorganizare biologică şi psihologică implică o vulnerabilitate crescută pentru apariţia unor deviaţii, dacă persistă sau interferează semnificativ cu funcţionarea adolescentului. Scop. Diferenţierea între manifestările normale şi cele patologice ale adolescenţei cu evidenţierea mecanismelor care contribuie la apariţia tulburărilor de comportament în această perioadă de tranziţie. Material şi metode. Lucrarea se bazează pe o analiză teoretică a literaturii de specialitate (IACAPAP, ICD 10, DSM-5, NICE Guidelines), integrată cu clasificările clasice (Piaget, Erikson, Blos). Informaţiile sunt sintetizate într-un format didactic, cu accent pe semnele de alarmă, diagnosticul diferenţial şi strategiile de intervenţie practică. Rezultate. Pubertatea este asociată cu un dezechilibru între maturizarea rapidă a sistemului limbic şi întârzierea dezvoltării cortexului prefrontal. Adolescenţii sunt sensibili la stresul social, ceea ce creşte riscul pentru comportamente patologice. Diferenţierea va avea la bază intensitatea, durata, impactul funcţional al simptomelor. Diagnosticul diferenţial se va efectua cu tulburarea de conduită, tulburarea opoziţion-al-sfidătoare, depresia, tulburările anxioase, ADHD, comportamentul suicidar şi consumul de substanţe. Evaluarea necesită o abordare multdisciplinară a diferitor domenii, scale standardizate şi screening pentru comorbidităţi. Concluzii. Criza pubertară este un fenomen firesc, dar vulnerabil. Poate deveni punctul de plecare al unor tulburări mintale, dacă nu este recunoscută şi asistată la timp. Este esenţială o abordare integrativă, multidisciplinară, care să includă evaluare, consiliere şi intervenţie precoce, adaptate individual.

Introduction. Puberty is a crucial stage in human development, characterized by hormonal, cognitive, and emotional changes. This biological and psychological reorganization involves increased vulnerability to the deviations, especially if it persists or significantly interferes with the adolescent's functioning. Objective. The differentiation between normal and pathological manifestations of adolescence, with an emphasis on the mechanisms that contribute to behavioral disorders during this transitional period. Material and methods. The study is based on a theoretical analysis of specialized literature (IACAPAP, ICD-10, DSM-5, NICE Guidelines), integrated with classical developmental frameworks (Piaget, Erikson, Blos). The information is synthesized in a didactic format, with an emphasis on warning signs, differential diagnosis, and practical intervention strategies. Results. Puberty is associated with an imbalance between the rapid maturation of the limbic system and the delayed development of the prefrontal cortex. Adolescents are highly sensitive to social stress, which increases the risk of pathological behaviors. Differentiation is based on the intensity, duration, and functional impact of symptoms. The differential diagnosis should consider behavioral disorder, oppositional defiant disorder, depression, anxiety disorders, ADHD, suicidal behavior, and substance use. Evaluation requires a multidisciplinary approach across various domains, the use of standardized scales, and screening for comorbidities. Conclusion. The pubertal crisis is a natural but vulnerable phenomenon. It can become the starting point of mental disorders, if not recognized and assisted in time. An integrative, multidisciplinary approach is essential, including assessment, counseling and early intervention, individually adapted.