Introducere. Managementul farmacologic al psihozelor a cunoscut progrese importante, antipsihoticele atipice devenind standard terapeutic datorită eficacităţii extinse şi tol-erabilităţii superioare. Evoluţia este esenţială în schizofrenie, tulburare cronică, cu manifestări complexe ce necesită terapii personalizate. Scop. Analiza datelor ştiinţifice privind antipsihoticele de nouă generaţie în tratamentul schizofreniei, axându-ne pe eficienţă terapeutică, profilul reacţiilor adverse şi optimizarea managementului. Material şi metode. Studiul se bazează pe revizuirea literaturii din 2014-2024 (PubMed, Medscape, NEJM, BMC Psychiatry, ScienceDirect, Google Scholar), ghiduri clinice internaţionale (APA, NICE) şi protocoale clinice naţionale, analizând eficienţa, riscurile şi priorităţile antipsihoticelor de nouă generaţie în tratamentul schizofreniei. Rezultate. Datele literaturii arată că antipsihoticele de nouă generaţie sunt mai eficiente în controlul simptomelor negative şi cognitive ale schizofreniei comparativ cu cele tipice. Acţionează prin modularea receptorilor dopaminergici D2 şi blocarea receptorilor serotoninergici 5-HT2A, influenţând şi alte sisteme neurochimice. Profilul lor de efecte adverse este mai favorabil, cu risc redus de simptome extrapiramidale, dar pot provoca creştere în greutate, dislipidemie şi sindrom metabolic. Aceste constatări subliniază necesitatea unui echilibru între eficacitate şi tolerabilitate, cu monitorizare atentă în vederea optimizării calităţii vieţii. Concluzii. Eficienţa antipsihoticelor de nouă generaţie în schizofrenie este susţinută de date clinice, însă profilul distinct de reacţii adverse impune monitorizarea sistematică a parametrilor metabolici, neurologici şi psiho-comportamentali, pentru personalizarea tratamentului şi prevenirea complicaţiilor.
Introduction. The pharmacological management of psychosis has seen significant advances, with atypical antipsychotics becoming the standard of care due to their broad efficacy and superior tolerability. Progress is essential in schizophrenia, a chronic disorder with complex symptoms that require personalized therapies. Objective. To analyze scientific data on new-generation antipsychotics in the treatment of schizophrenia, focusing on therapeutic efficacy, adverse reaction profile, and management optimization. Material and methods. The study is based on a review of the literature from 2014-2024 (PubMed, Medscape, NEJM, BMC Psychiatry, ScienceDirect, Google Scholar), international clinical guidelines (APA, NICE), and national clinical protocols, analyzing the efficacy, risks, and priorities of new-generation antipsychotics in the treatment of schizophrenia. Results. Literature data show that new-generation antipsychotics are more effective in controlling the negative and cognitive symptoms of schizophrenia compared to typical antipsychotics. They act by modulating D2 dopaminergic receptors and blocking 5-HT2A serotonergic receptors, also influencing other neurochemical systems. Their adverse effect profile is more favorable, with a reduced risk of extrapyramidal symptoms, but they can cause weight gain, dyslipidemia, and metabolic syndrome. These findings underscore the need for a balance between efficacy and tolerability, with careful monitoring to optimize quality of life. Conclusion. The efficacy of second-generation antipsychotics in schizophrenia is supported by clinical data, but their distinct adverse reaction profile requires systematic monitoring of metabolic, neurological, and psycho-behavioral parameters to personalize treatment and prevent complications.
