Implicaţii ale suportului bioetic în abordarea contemporană a afecţiunilor psihosomatice

Abstract

Introducere. Majoritatea afecţiunilor psihosomatice reprezintă disfuncţii, implicit şi cu manifestări fizice, preponderent având cauze psihoemoţionale. Acest fapt implică probleme etice, inclusiv cele privind stabilirea diagnozei, tratament, comunicare etc., implicând repere bioetice corespunzătoare. Scop. Relevarea oportunităţii aplicării potenţialului bioeticii în abordarea afecţiunilor psihosomatice prin analiza tendinţelor cercetărilor contemporane şi a unor evenimente clinice. Material şi metode. Material şi metode.. S-a întreprins o analiză cantitativă a literaturii de specialitate din diverse baze de date electronice disponibile în Biblioteca Ştiinţifică Medicală a USMF „Nicolae Testemiţanu”. S-au examinat şi situaţii clinice reale în unele instituţii medicale. Au fost aplicate metodele: sociologică, bioetică, structuralistă ş.a. Rezultate. Au fost identificate situaţii ce denotă necesitatea implicări potenţialului bioeticii, atât în relaţiile medic-pacient, cât şi pe întreaga durată a actului medical. Sunt dificultăţi în diagnoză, deoarece în disfuncţiile psihosomatice nu se conturează clar substratul vs. manifestarea psiho-funcţională. Deseori, reieşind din starea sa de vulnerabilitate, pacientul este copleşit cu o serie de incomodităţi, limite de acţiuni şi suferinţe psihice suplimentare. Se identifică anumite inconvenienţe în pregătirea medicală clasică, fapt ce poate avea repercusiuni nefavorabile în relevarea patologiei reale şi în eficientizarea actului medical. Concluzii. 1. Afecţiunile psihosomatice necesită o abordare complexă interdisciplinară. 2. Actul medical cu caracter psihosomatic relevă importanţa implicării suportului substanţial al bioeticii. 3. Sunt oportune principiile bioetice: integritatea terapeutică, vulnerabilitatea, non-dăunarea, informarea.

Introduction. Most psychosomatic disorders represent dysfunctions, implicitly with physical manifestations, predominantly having psychoemotional causes. This fact implies ethical issues, including those regarding diagnosis, treatment, communication, etc., involving appropriate bio-ethical guidelines. Objective. The purpose of the paper. To highlight the opportunity to apply the potential of bioethics in addressing psychosomatic conditions by analyzing contemporary research trends and clinical events. Material and methods. A quantitative analysis of the specialized literature was undertaken from various electronic databases available in the Medical Scientific Library of the Nicolae Testemitanu SUMPh. Real clinical situations in some medical institutions were also examined. The following methods were applied: sociological, bioethical, structuralist, etc. Results. Situations have been identified that denote the need to involve the potential of bioethics throughout the entire duration of the medical act. There are difficulties in diagnosis, because in psychosomatic dysfunctions the substrate vs. psycho-functional manifestation is not clearly outlined. Often, arising from his state of vulnerability, the patient is overwhelmed with a series of inconveniences, limits of actions and additional psychological suffering. Certain inconveniences are identified in classical medical training, which may have unfavorable repercussions in revealing the real pathology and in making the medical act more efficient. Conclusion. 1. Psychosomatic diseases require a complex interdisciplinary approach. 2. The medical act of a psychosomatic nature reveals the importance of involving the substantial support of bioethics. 3. Bioethical principles are appropriate: therapeutic integrity, vulnerability, non-harm, information.