Introducere. Donarea de organe este o practică medicală vitală şi complexă din punct de vedere moral. Etica acesteia implică întrebări profunde despre autonomie, moarte, consimţământ şi responsabilitate socială, mai ales în contextul morţii cerebrale, privind echitatea accesului şi impactul asupra comunităţii. Scop. Lucrarea propune să analizeze implicaţiile etice ale donării de organe, concentrându-se pe consimţământ, criteriile morţii şi echitatea distribuirii organelor în medicina actuală. Material şi metode. Articolul se bazează pe analiza critică şi minuţioasă a literaturii de specialitate în bioetică, filosofia morală şi practici medicale. Sunt examinate conceptele de autonomie, moarte cerebrală şi justiţie distributivă. Materiale ştiinţifice cu subiecte de bioetică şi medicină găsite în baza de date Google Scholar, IBN, PubMed. Rezultate. Studiul arată că, deşi majoritatea specialiştilor consideră moartea cerebrală un criteriu valid pentru donare, mulţi pacienţi şi familii o percep ca fiind problematică. Autonomia rămâne un principiu central, dar se confruntă cu limite în contextul consimţământului pre-zumat. Există tensiuni între nevoia de organe şi respectul pentru persoana decedată. Sistemele de alocare trebuie să evite discriminarea şi să asigure echitate, dar aplicarea acestor principii e inegală la nivel global. De asemenea, lipsa educaţiei etice în rândul publicului contribuie la neînţelegeri şi reticenţă faţă de donare, accentuând complexitatea etică a procesului. Concluzii. 1. Donarea de organe ridică dileme morale esenţiale. Este necesar un echilibru între nevoia de salvare a vieţilor şi respectarea autonomiei şi demnităţii umane. 2. Educaţia etică şi reglementările clare pot îmbunătăţi acceptarea socială şi echitatea în sistemul de transplant.
Introduction. Organ donation is a vital medical practice that is morally complex. Its ethical considerations raise profound questions about autonomy, death, informed consent, and social responsibility, particularly in the context of brain death, including concerns about equitable access and its impact on the community. Objective. The paper aims to analyze the ethical implications of organ donation, focusing on consent, the criteria of death, and the fairness of organ distribution in modern medicine. Material and methods. The article is based on a critical and thorough analysis of the literature in bioethics, moral philosophy, and medical practices. It examines the concepts of autonomy, brain death, and distributive justice. Scientific materials on topics related to bioethics and medicine were sourced from the Google Scholar, IBN, and PubMed databases. Results. The study shows that although most specialists consider brain death a valid criterion for donation, many patients and families perceive it as problematic. Autonomy remains a central principle but faces limitations in the context of presumed consent. There are tensions between the need for organs and respect for the deceased person. Allocation systems must avoid discrimination and ensure equity, but the application of these principles is uneven globally. Additionally, the lack of ethical education among the public contributes to misunderstandings and reluctance toward donation, further highlighting the ethical complexity of the process. Conclusion. 1. Organ donation raises fundamental moral dilemmas. It is essential to find a balance between the urgent need to save lives and the respect for human autonomy and dignity. 2. Ethical education and clear, consistent regulations can enhance social acceptance and equity in transplant systems.
