Introducere. Workaholismul, tot mai prezent în profesii precum cea academică sau medicală, are efecte negative asupra echilibrului psihic şi social. Studiul explorează factorii psihosociali ai fenomenului şi relaţia sa cu stresul academic în context universitar. Analiza sprijină prevenţia şi susţinerea sănătăţii mintale. Scop. Demersul teoretico-apli-cativ urmăreşte explorarea relaţiei dintre workaholism, stresul academic, starea de bine subiectivă şi mecanismele de coping în contextul universitar. Material şi metode. Pentru a explora relaţia dintre workaholism şi stresul academic, am utilizat patru instrumente validate, menite să ofere o evaluare complexă a dimensiunilor implicate: DUWAS (măsurarea workaholismului), chestionarul OMS-5 (evaluarea stării de bine), scala SEMCA (mecanisme cognitive de coping) şi scala PASS (percepţia stresului academic). Rezultate. Ţinând cont de scopul şi metodologia studiului, anticipăm obţinerea unor rezultate care vor evidenţia complexitatea interacţiunilor dintre workaholism, stresul academic, starea de bine subiectivă şi mecanismele cognitive de coping utilizate de studenţi. Se presupune că studenţii cu tendinţe workaholice accentuate vor manifesta un nivel crescut de stres perceput în context academic, ceea ce sugerează o relaţie pozitivă semnificativă între implicarea compulsivă în activitatea academică şi intensitatea stresului resimţit. Scorurile ridicate pot reflecta un dezechilibru între efort şi satisfacţie, cu impact asupra echilibrului psihoemoţional. Concluzii. Rezultatele anticipate arată că workaholismul nu este doar o formă de angajament, ci şi un potenţial risc pentru echilibrul psihoemoţional al studenţilor. Nivelurile ridicate se asociază cu starea de bine scăzută şi strategii de coping disfuncţionale, afectând performanţa şi sănătatea mintală.
Introduction. Workaholism, increasingly present in academic and medical professions, negatively affects psychosocial balance. This study explores the phenomenon’s psychosocial factors and its relationship with academic stress in the university context. The analysis supports prevention and the promotion of mental health. Objective. The theoretical and applied approach aims to explore the relationship between workaholism, academic stress, subjective well-being, and coping mechanisms in the university context. Material and methods. To explore the relationship between workaholism and academic stress, we used four validated instruments designed to provide a comprehensive assessment of the relevant psycological dimensions: DUWAS (measuring workaholism), the WHO-5 Well-Being Index, SEMCA (cognitive coping mechanisms), and PASS (perceived academic stress). Results. Considering the aim and methodology of the study, we anticipate results that will highlight the complex interactions between workaholism, academic stress, subjective well-being, and the cognitive coping mechanisms used by students. Students with strong workaholic tendencies are expected to report higher academic stress, indicating a clear link between compulsive study and stress levels. Elevated scores may reflect an imbalance between effort and emotional satisfaction, with consequences for psychological well-being. The findings may confirm that excessive academic involvement increases students’ psychological vulnerability. Conclusion. The anticipated results suggest that workaholism is not merely a form of commitment, but also a potential risk to students’ psychological well-being. High levels are associated with lower well-being and dysfunctional coping strategies, negatively impacting performance and mental health.
