Introducere. Distocia de umăr este o urgenţă obstetricală majoră ce apare în 0,2-3% dintre naşterile vaginale şi este asociată cu morbiditate neonatală şi consecinţe materne crescute. Predicţia acesteia rămâne o provocare. Ecografia fetală poate servi drept metodă neinvazivă de estimare a acestui risc obstetrical. Scop. Evaluarea eficienţei parametrilor de ecografie fetală antenatală în anticiparea distociei de umăr printr-o analiză sistematică a studiilor clinice publicate între 2000 şi 2024. Material şi metode. S-a efectuat o căutare sistematică în PubMed, Scopus şi Web of Science pentru articole publicate între 2000 şi 2024. Au fost incluse studii care evaluau parametri ecografici fetali ca predictori ai distociei de umăr. Selecţia s-a realizat conform ghidului PRISMA, iar calitatea studiilor a fost analizată cu instrumentul QUADAS-2. Rezultate. Au fost incluse 22 de studii din-tr-un total de 467 identificate. Predicţia distociei de umăr prin ecografie s-a bazat pe estimarea greutăţii fetale (MPF), lungimea claviculei, diferenţa dintre diametrul abdominal şi diametrul biparietal (AD-BPD) şi AC-HC,. Astfel MPF> 4000 s-a asociat cu un OR de 2,28 (p<0.001), iar AD-BPD mai mult de 26mm s-a asociat cu un OR de 9,97 (p<0.001) pentru di-stocie de umăr. Lungimea claviculei antenatal mai mare de 41,35mm s-a dovedit a fi un factor de predicţie cu specificitate de 83,82%, iar diferenţa circumferinţei abdominală şi cea craniană >2,5cm are un risc OR 3,96 (p<0.001), pentru distocie de umeraş. Concluzii. Ecografia fetală are valoare predictivă ridicată pentru predicţia distociei, dar este limitată pentru confirmare. Combinarea datelor ecografice cu factori clinici precum diabetul, antecedentele obstetricale sau indicele de masă corporală matern poate creşte acurateţea predicţiei.
Introduction. Shoulder dystocia is a major obstetric emergency occurring in 0.2-3% of vaginal deliveries and is associated with increased neonatal morbidity and maternal complications. Its prediction remains a challenge. Fetal ultrasound may serve as a non-invasive method for estimating this obstetric risk. Objective. To assess the effectiveness of antenatal fetal ultrasound parameters in predicting shoulder dystocia through a systematic review of clinical studies published between 2000 and 2024. Material and methods. A systematic search was conducted in PubMed, Scopus, and Web of Science for articles published between 2000 and 2024. Studies evaluating fetal ultrasound parameters as predictors of shoulder dystocia were included for analysis. Selection followed the PRISMA guidelines, and study quality was assessed using the QUADAS-2 tool. Results. A total of 22 studies were included out of 467 identified. Prediction of shoulder dystocia by ultrasound was based on estimated fetal weight (EFW), clavicular length, the difference between abdominal diameter and biparietal diameter (AD-BPD), and the abdominal-to-head circumference ratio (AC-HC). An EFW >4000 g was associated with an OR of 2.28 (p<0.001), while an AD-BPD difference greater than 26 mm was associated with an OR of 9.97 (p<0.001) for shoulder dystocia. An antenatal clavicular length exceeding 41.35 mm proved to be a predictive factor with a specificity of 83.82%, whereas an abdominal-to-head circumference difference >2.5 cm carried an OR of 3.96 (p<0.001) for shoulder dystocia. Conclusion. Fetal ultrasound demonstrates high predictive value for shoulder dystocia, though it remains limited for definitive confirmation. Combining ultrasound findings with clinical factors such as diabetes, obstetric history, or maternal body mass index may enhance predictive accuracy.
