ASPECTE CLINICE ÎN DETRESĂ RESPIRATORIE LA COPIL PREMATUR

Abstract

Introducere. Noile abordări în managementul nou-năs-cuţilor prematuri care prezintă detresă respiratorie constă în importanţa datelor anamnestice, examenului clinic, aprecierea stării generale, monitorizarea în dinamică şi implementarea protocoalelor clinice naţionale recente şi a ghidu-rilor naţionale. Scop. Evaluarea parametrilor, atât clinici, cât şi paraclinici, precum şi a managementului nou-născutului prematur cu suferinţă respiratorie, realizată în baza analizei unui studiu de caz clinic. Material şi metode. Au fost analizate datele clinice şi paraclinice a unui copil nou-născut prematur cu sindrom de detresă respiratorie, în baza fişei de observaţie clinică, spitalizat în SCM „Gheorghe Paladi”. Diagnosticul a fost stabilit în baza datelor clinice şi paraclinice (date de laborator, neurosonografie, radiografie, Echo cord). Rezultate. Nou-născut de sex feminin de la S 5-a, N a 3-a, operaţie cezariană la 32 s de gestaţie cu m 1700 g şi scor Apgar 6/7 p în stare de preeclampsie a mamei. Anteceden-te-2 sarcini stagnate, 1 deces antenatal. Prezenta detresă respiratorie, Silverman 3-4 p. Laborator: leucocitoză-11,2 x 109/l, urea-11,4 mmol/l, bil. tot-81,4 mcmol/l. Rx: semne de SDR. EcoCG Doppler: anevrism de sept interatrial de 6,7x 6,1 mm. FOP - 3,6 mm. PSAP 35-37 mm/Hg. FEVS 66%. VM regurgitare grII, VT grII, IC CFIII Ross. NSG: în regiunea talamusului chist 1,6 mm pe stânga. Tratament cu oxigeno-terapie, antibioticoterapie, terapie metabolică şi monitorizare continuă. Concluzii. Diagnosticul precoce, intervenţia rapidă, monitorizarea atentă au permis o evoluţie clinică favorabilă, fără complicaţii pe termen scurt. Managementul multidisciplinar şi supravegherea postnatală riguroasă sunt esenţiale pentru prevenirea sechelelor şi optimizarea prognosticului la aceşti pacienţi.

Introduction. The new approaches in the management of premature newborns with respiratory distress focus on the importance of anamnesis data, clinical examination, assessment of general condition, dynamic monitoring, and the implementation of recent national clinical protocols and guidelines. Objective. Assessment of both clinical and paraclinical parameters, as well as the management of the premature newborn with respiratory distress, based on the analysis of a clinical case study. Material and methods. The clinical and paraclinical data of a premature newborn with respiratory distress syndrome were analyzed based on the clinical observation chart, during hospitalization at SCM „Gheorghe Paladi”. The diagnosis was established based on clinical and paraclinical findings (laboratory results, neurosonography, chest X-ray, and echocardiography). Results. Female newborn from the P 5th, B 3rd, caesarean section at 32 weeks of gestation with a w 1700 g and an Apgar 6/7 p in a state of preeclampsia of the mother. History-2 stagnant pregnancies, 1 antenatal death. Present respiratory distress, Silverman 3-4 p. Laboratory: leuk-11.2x10A9/l, urea-11.4mmol/l, total bil.-81.4 mcmol/l. Xray: signs of RDS. Doppler echocardiography: interatrial septal aneurysm of 6.7x6.1 mm. FOP-3.6 mm. PSAP 35-37 mm/Hg. LVEF 66%. MV regurg grII, VT grII, IC CFIII Ross. NSG: in the thalamus region cyst 1.6 mm on the left. Treatment with oxygen therapy, antibiotic therapy, metabolic therapy and continuous monitoring. Conclusion. Early diagnosis, rapid intervention, and careful monitoring have allowed a favorable clinical evolution, without short-term complications. Multidisciplinary management and rigorous postnatal surveillance are essential to prevent sequelae and optimize the prognosis in these patients.