Introducere. Sindroamele paroxistice non-epileptice sunt o varietate de comportamente manifestate clinic prin modificări episodice ale stării de conştienţă, percepţiei senzoriale, diminuarea reactivităţii sau mişcări involuntare, care imită crizele epileptice, fără a fi asociate cu descărcări neuronale anormale. Scop. Analiza caracteristicilor clinice şi a diversităţii sindroamelor paroxistice non-epileptice la copii, precum şi evidenţierea importanţei diagnosticului diferenţial corect. Material şi metode. A fost realizat un studiu observaţional asupra unui lot de 24 de pacienţi pediatrici internaţi în cadrul Secţiei de Neurologie a Institutul Mamei şi Copilului. Evaluarea s-a bazat pe descrierea episoadelor paroxistice documentate video de părinţi, completată de investigaţii neurologice de rutină şi de analiza dezvoltării neuropsihice. Rezultate. Evenimentele paroxistice non-epileptice au prezentat o variabilitate clinică în funcţie de vârstă. Dintre cele 24 de cazuri analizate, mioclonia benignă în somn a fost cea mai frecventă manifestare în perioada neonatală, fiind prezentă la 4 copii (16,7%). În rândul copiilor cu vârste între 2 şi 8 ani s-au remarcat cazuri de masturbare infantilă la 5 pacienţi (20,8%), vertij paroxistic benign la 3 copii (12,5%), episoade de reţinere a respiraţiei la 2 copii (8,3%) şi ticuri motorii la 3 copii (12,5%). În grupa de vârstă a adolescenţilor, au predominat crizele afective şi sincopa, înregistrate la 4 (16,7%), respectiv 3 pacienţi (12,5%). Concluzii. Identificarea precoce a sindroamelor paroxistice non-epileptice la copii este esenţială pentru diminuarea impactului psiho-social, prevenirea administrării nejustificate de medicamente şi îmbunătăţirea prognosticului pe termen lung, susţinând o mai bună calitate a vieţii pacientului şi familiei.
Introduction. Non-epileptic paroxysmal events include a variety of clinically manifested behaviours characterized by episodic alterations of consciousness, sensory perception, decreased responsiveness, or involuntary movements that mimic epileptic seizures, yet occur in the absence of abnormal neuronal discharges. Objective. To analyze the clinical presentation and diversity of non-epileptic paroxysmal syndromes in children and to highlight the importance of accurate and early differential diagnosis. Material and methods. An observational study was conducted on a group of 24 pediatric patients admitted to the Neurology Department of the Mother and Child Institute. Paroxysmal episodes were evaluated through caregiver-provided video recordings, complemented by routine neurological investigations and the assessment of neuropsychological development. Results. The non-epileptic paroxysmal events showed notable clinical variability depending on the patient's age group. Among the 24 cases analyzed, benign sleep myoclonus was the most frequent manifestation during the neonatal period, identified in 4 children (16.7%). In children aged 2 to 8 years, infantile masturbation was observed in 5 patients (20.8%), benign paroxysmal vertigo in 3 children (12.5%), breath-holding spells in 2 children (8.3%), and motor tics in 3 children (12.5%). In adolescents, the predominant manifestations were emotional (affective) seizures, recorded in 4 patients (16.7%), and syncope, observed in 3 patients (12.5%). Conclusion. Early identification of non-epileptic paroxysmal events in children is essential for minimizing psychosocial impact, avoiding inappropriate pharmacological treatment, and improving long-term prognosis, ultimately contributing to an improved quality of life for both patients and their families.
