Introducere. Numărul pacienţilor cu diabet zaharat (DZ) la nivel mondial este în continuă creştere, estimările Federaţiei Internaţionale de Diabet din anul 2000 pentru anul 2017 fiind depăşite cu 281%. Un alt aspect îngrijorător este faptul că aproximativ 1 din 2 persoane (49,7%) au DZ, dar nu sunt diagnosticate. Scop. Lucrarea de faţă face parte din-tr-un studiu mai amplu cu privire la complicaţiile diabetului zaharat şi urmăreşte, specific, impactul tratamentului asupra ratei de supravieţuire la pacienţii cu DZ. Material şi metode. Studiul retrospectiv a fost realizat pentru perioada 2009 - 2019, în cabinetul specialitate şi a avut în vedere analiza fişelor medicale în format fizic şi electronic ale pacienţilor arondaţi. Din documentele puse la dispoziţie, au fost extrase o serie de date, dintre care menţionăm tipul de medicaţie aferent patologiei de bază. Rezultate. Pacienţii care au în tratament 4 antidiabetice orale au avut o rată de supravieţuire de 100% în primii 25 ani de la diagnosticare. Cei cu triplă terapie au prezentat o scădere gradată, dar accelerată a ratei de supravieţuire în primii 20 ani post diagnostic, similar celor cu monoterapie. Pacienţii cu biterapie au prezentat o diagramă uniformă a ratei de supravieţuire în primii 10 ani, care scade treptat la 15% între 10-30 ani post diagnostic. Pacienţii care îşi controlează glicemia doar prin alimentaţie au o rată de supravieţuire foarte bună doar în primii 10 ani, ulterior şansele de supravieţuire se minimizează la 30 ani de la diagnosticare. Concluzii. Prezentul studiul a arătat că pacienţii cu DZ tip 2 care au primit tratament medicamentos cu 4 antidiabetice orale au prezentat o rată de supravieţuire foarte bună. Deşi statusul glicemic pare cel mai bine controlat prin acest regim, sunt necesare studii multiple pentru a fundamenta această idee.
Introduction. The number of patients with diabetes mellitus (DM) worldwide is continuously increasing, with the International Diabetes Federation’s estimates from the year 2000 for the year 2017 being exceeded by 281%. Another worrying aspect is that approximately 1 in 2 people (49.7%) have DM but are not diagnosed. Objective. The current research is part of a larger study regarding the complications of diabetes mellitus and specifically examines the impact of treatment on the survival rate of patients with DM. Material and methods. The retrospective study was conducted for the period 2009 - 2019, in the specialty clinic, and involved the analysis of patients’ medical records in both physical and electronic formats. From the documents provided, a series of data were extracted, including, notably, the type of medication related to the main pathology. Results. Patients treated with four oral antidiabetic drugs had a 100% survival rate in the first 25 years after diagnosis. Those on triple therapy showed a gradual but accelerated decline in survival rate during the first 20 years post-diagnosis, similar to patients on monotherapy. Patients receiving dual therapy exhibited a steady survival rate during the first 10 years, which gradually decreased to 15% between 10 and 30 years after diagnosis. Patients who control their blood sugar solely through diet have a very good survival rate only in the first 10 years; afterward, their chances of survival significantly diminish by 30 years post-diagnosis. Conclusion. The present study showed that patients with type 2 diabetes who received medical treatment with four oral antidiabetic drugs had a very good survival rate. Although glycemic status seems best controlled by this regimen, multiple studies are needed to substantiate this idea.
