Introducere. Contenţia este etapa care urmează după tratamentul anomaliei dento-maxilare cu aparat dentar şi are rolul de a crea condiţii favorabile pentru prevenţia recidivei. În situaţii asociate cu pierdere precoce a dinţilor sau ano-donţii, contenţia clasică poate fi completată cu menţinătoare de spaţiu. Scop. Studiul particularităţilor şi eficienţei menţinătoarelor de spaţiu în stabilizarea rezultatelor tratamentului ortodontic şi prevenirea recidivei în cazuri cu spaţii edentate. Material şi metode. Studiul s-a desfăşurat pe un grup de 14 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 24 ani, care se aflau în perioada de contenţie în urma tratamentului cu aparate ortodontice fixe. Din cauza lipsei unor dinţi, la toţi pacienţii în afară de dispozitivele de contenţie clasice, au mai fost aplicate şi menţinătoare de spaţiu. Rezultate. În funcţie de situaţia clinico-radiologică în 5 (36%) cazuri au fost aplicate menţinătoare de spaţiu mobile, în 9 (64%) ca-zuri-fixe. Studiul a demonstrat ca toţi pacienţii au prezentat o conservare adecvată a spaţiului, fără migrări dentare semnificative sau recidive. Evaluările clinice şi radiologice au confirmat alinierea corectă a dinţilor pe durata monitorizării, iar intervenţiile de ajustare au contribuit la optimizarea funcţională şi estetică. Dispozitivele au fost bine tolerate, iar respectarea controalelor periodice a fost esenţială pentru succesul tratamentului, minimizând necesitatea unor tratamente suplimentare. Concluzii. Aplicarea menţinătoarelor de spaţiu în perioada de contenţie s-a dovedit a fi o metodă justificată în cazuri de anomalii asociate cu anodonţii sau pierdere precoce a dinţilor permanenţi. Acestea asigură condiţii favorabile pentru o reabilitare implanto-protetică la atingerea majoratului.
Introduction. Retention is the stage that follows the treatment of dento-maxillary anomalies with orthodontic appliances and serves to create favorable conditions to prevent the relapse. In situations associated with early tooth extraction or anodontia, conventional retention can be complemented with space maintainers. Objective. To study the particularities and effectiveness of space maintainers in stabilizing the results of orthodontic treatment and preventing relapse in cases with edentulous spaces. Material and methods. The study was conducted on a group of 14 patients aged between 12 and 24 years, who were in the period of retention following the treatment with fixed orthodontic appliances. Due to the absence of certain teeth, in addition to the conventional retention devices, all those patients were also fitted with space maintainers. Results. Depending on the clinical and radiological situation, mobile space maintainers were used in 5 cases (36%), and fixed ones in 9 cases (64%). The study demonstrated that all patients maintained adequate space preservation, with no significant tooth migration or recurrences. Clinical and radiological evaluations confirmed proper tooth alignment throughout the follow-up period, and adjustment interventions contributed to functional and aesthetic optimization. The devices were well tolerated, and adherence to regular check-ups was essential for the success of the treatment, minimizing the need for additional interventions. Conclusion. The use of space maintainers during the retention period has proven to be a justified method in cases of anomalies associated with anodontia or premature loss of permanent teeth. They provide favorable conditions for implant-prosthetic rehabilitation once the patient reaches adulthood.
