INVESTIGAŢIILE PARACLINICE ÎN DIAGNOSTICUL ŞI PLANIFICAREA TRATAMENTULUI PACIENŢILOR CU ANOMALII DENTO-MAXILARE

Abstract

Introducere. Investigaţiile paraclinice: ortopantomografia şi cefalometria, studiul biometric de model, examenul fo-tostatic sunt indispensabile pentru diagnosticul corect al anomaliilor dento-maxilare. Acestea oferă informaţii utile pentru planificarea corectă a tratamentului şi obţinerea unui rezultat terapeutic bun. Scop. Evidenţierea rolului analizei cefalometrice în stabilirea unui diagnostic precis şi selectarea planului de tratament individualizat pacienţilor cu anomalii dento-maxilare sagitale. Material şi metode. Lucrarea este un studiu descriptiv realizat în baza analizei unui lot de 18 pacienţi cu vârste de 8-24 ani cu malocluzii de Clasa II şi Clasa III după Angle. Studiul a inclus examinări clinice, biometrice de model (metodele Pont şi Korkhaus) şi cefalometrice (metodele Steiner, Tweed). Au fost evaluate unghiurile SNA, SNB, ANB, FMA, IMPA. Rezultate. Analiza cefalometrică a pacienţilor cu anomalii sagitale a relevat diferite varietăţi de tipare morfologice faciale. A fost demonstrată şi o discrepanţă scheletală intermaxilară, cu un unghi ANB crescut sau negativ specific anomaliilor sagitale. În 8 (45%) cazuri s-a observat o componentă verticală accentuată, în 10 (55%) cazuri o deplasare mandibulară, fapt care a influenţat selectarea aparatului ortodontic şi strategia de tratament (extracţional vs. non-extracţional). În baza acestor date, tratamentul a fost individualizat, cu utilizarea aparatelor funcţionale, extracţiilor dentare selective sau combinaţii de aparate fixe şi mobile. Concluzii. Analiza cefalometrică oferă date obiective esenţiale pentru un diagnostic corect şi tratament eficace în cazul malocluziilor de Clasa II şi Clasa III după Angle. Aceasta permite identificarea zonei lezate (dentară sau scheletală) şi individualizarea planului terapeutic pentru fiecare pacient.

Introduction. Paraclinical investigations such as: orthopantomography and cephalometry, biometric model analysis, photostatic examination are essential for the accurate diagnosis of dento-maxillary anomalies. They provide valuable information for proper treatment planning and for achieving a successful therapeutic outcome. Objective. To highlight the role of cephalometric analysis in establishing an accurate diagnosis and selecting an individualized treatment plan for patients with sagittal dento-maxillary anomalies. Material and methods. This paper is a descriptive study based on the analysis of 18 patients aged 8-24 years with Class II and Class III Angle malocclusions. The study included clinical examinations, model biometric analyses (Pont and Korkhaus methods), and cephalometric analysis (Steiner and Tweed methods). The angles SNA, SNB, ANB, FMA, and IMPA were evaluated. Results. The cephalometric analysis of patients with sagittal anomalies revealed different varieties of facial morphologic patterns. An intermaxillary skeletal discrepancy was also demonstrated, with an increased or negative ANB angle specific for sagittal anomalies. In 8 (45%) cases a pronounced vertical growth pattern was observed, in 10 (55%) cases a mandibular shift, which influenced the selection of the orthodontic appliance and the treatment strategy (extraction vs. non-extraction). Based on these data, treatment was individualized, using functional appliances, selective tooth extractions or combinations of fixed and mobile appliances. Conclusion. Cephalometric analysis provides essential objective data for a correct diagnosis and effective treatment of Class II and Class III Angle malocclusions. This allows identification of the injured area (dental or skeletal) and individualization of the therapeutic plan for each patient.