Introducere. Răşinile compozite reprezintă materialul de referinţă pentru restaurările directe ale dinţilor posteriori, datorită proprietăţilor optice şi mecanice. Însă durabilitatea restaurărilor depinde nu doar de calitatea materialului utilizat, ci şi de tehnica aplicată în tratamentul leziunilor carioase. Scop. Evaluarea influenţei tehnicii de obturare asupra rezistenţei la compresiune a restaurărilor proximale la dinţii posteriori, utilizând aceeaşi răşină compozită de tip bulk-fill. Material şi metode. În cadrul studiului s-au preparat cavităţi mezio-ocluzale standardizate pe 30 de molari. Ulterior au fost împărţiţi în două grupuri (n=15) în funcţie de tehnica de restaurare utilizată: stratificare oblică (grup-control) şi bulk-fill (grup-studiu). Toate specimenele au fost supuse unei forţe de compresiune, iar apoi s-a analizat modul de fractură. Rezultate. În grupul de studiu, forţa de compresiune totală aplicată a fost de 21.086,6 N, cu o medie de 1405,8 ± 206,7 N per dinte. În grupul de control, forţa totală aplicată a fost de 20.052,0 N, media fiind de 1336,8 ± 210,2 N per dinte. Nu s-au înregistrat diferenţe statistice semnificative între cele două grupuri (p > 0,05). Fractura de tip I a apărut în 33,3% dintre cazuri (IC 95%: 11,8-61,6) în grupul de studiu şi 26,7% (IC 95%: 7,8-55,1) în grupul de control, tipul II în 6,7% (IC 95%: 0,2-32,0) în grupul de studiu şi 13,3% (IC 95%: 1,7-40,5) în grupul de control, iar tipurile III şi IV în proporţii egale în ambele grupuri: 13,3% şi 46,7%. Concluzii. Nu s-au identificat diferenţe statistice semnificative în ceea ce priveşte rezistenţa la compresiune a restaurărilor realizate prin tehnica de stratificare şi tehnica bulk-fil. Tipul de fractură nu este influenţat de tehnica restaurativă aplicată, la utilizarea aceluiaşi compozit bulk-fill.
Introduction. Resin-based composites have become the material of choice for direct restorations in posterior teeth, due to their optical and mechanical properties. The durability of composite restorations depends not only on the materials used but also on the techniques applied in the treatment of carious lesions. Objective. Assessment of the effect of filling technique on the compressive strength of proximal restorations in the posterior teeth, by using the same bulk-fill composite material. Material and methods. In this study, standardized mesio-occlusal cavities were prepared on 30 molars. The teeth were then divided into two groups (n=15) based on the restorative technique used: oblique layering (control group) and bulk-fill (study group). All specimens were subjected to compressive force testing, followed by fracture mode analysis. Results. In the study group, the total applied compressive force was 21,086.6 N, with a mean of 1405.8 ± 206.7 N per tooth. In the control group, the total force applied was 20,052.0 N, with an average of 1336.8 ± 210.2 N per tooth. No statistically significant differences were found between the two groups (p > 0.05). Type I fractures occurred in 33.3% of cases (95% CI: 11.861.6) in the study group and 26.7% (95% CI: 7.8-55.1) in the control group; Type II in 6.7% (95% CI: 0.2-32.0) in the study group and 13.3% (95% CI: 1.7-40.5) in the control group; and Types III and IV appeared in equal proportions in both groups: 13.3% and 46.7%, respectively. Conclusion. No statistically significant differences were identified in the compressive strength of restorations performed by layering technique compared to the bulk-fill technique. The fracture type was not influenced by the restorative technique applied when the same bulk-fill composite was used.
