Abstract:
Rezumat.
Introducere. Clostridioides difficile este identificată ca o problemă majoră de sănătate publică, asociată cu utilizarea antibioticelor și cu îngrijirea
în facilitățile de sănătate. OMS a inclus această bacterie în lista patogenilor pentru care sunt necesare noi antibiotice, datorită riscului crescut de
rezistență și a impactului asupra sănătății publice. Potrivit ultimului raport disponibil de la ECDC, incidența medie a infecțiilor cu C. difficile (ICD) în
spitalele din UE variază semnificativ, cu rate care pot oscila de la 2 la 25 de cazuri la 10,000 de zile de spitalizare. În Statele Unite, de exemplu, Centrul
pentru Prevenirea și Controlul Bolilor estimează că sunt înregistrate aproximativ 500,000 de cazuri de infecție cu C. difficile în fiecare an, rezultând în
aproximativ 29,000 de decese anuale. Incidența ICD în Republica Moldova nu este documentată.
Material și metode. A fost realizat un studiu transversal retrospectiv în perioada 2020-2023, prin studierea și cercetarea cartelelor medicale la toți
pacienții testați pozitivi la ICD, dintr-o instituție medico-sanitară, mun. Chișinău.
Rezultate. În perioada analizată, au fost identificați 106 de pacienți infectați C. difficile, cu vârsta medie 65 ani. Durata de spitalizare a constituit mai mult de 15 zile la 71% pacienți. În 50% de pacienți, aceștia au primit 4 și mai multe antibiotice, în special peniciline și cefalosporine de gen.
a III-a. Totodată, doar 40% din pacienți au fost testați la prezența C. difficile. În majoritatea cazurilor, prelevarea probei de laborator s-a efectuat
după 7 zile din data spitalizării, constituind 70%. Concomitent cu C. difficile, au fost izolați și alți agenți patogeni, cum ar fi K. pneumoniae (20%), E.
faecalis (15%) și P. mirabilis (13%). K. pneumoniae prezintă o rezistență de peste 80% pentru piperacilin, E. faecalis – 100% rezistent la ciprofloxacin
și norvoloxacin și P. mirabilis rezistent în 100% la cefuroxim. În 60% din pacienți au primit tratament antimicrobian nejustificat, ceea ce a rezultat
apariția ICD pe durata spitalizării.
Concluzii. Supravegherea eficientă a infecțiilor cu C. difficile, pentru a înțelege mai bine răspândirea și rezistența la antibiotice, este o prioritate pentru
sistemul de sănătate. Implementarea practicilor de control al infecțiilor în spitale și alte facilități de sănătate pentru a reduce transmiterea C. difficile
este esențială pentru protejarea sănătății pacienților și pentru limitarea răspândirii acestei infecții. De asemenea, implementarea unor programe de
stewardship al antibioticelor poate contribui la reducerea cazurilor de C. difficile, limitând utilizarea și prescrierea inadecvată a antibioticelor.
