| dc.description.abstract |
IntroducereNumeroase cercetări medicale au demonstrat că infecția puerperală rămâne una dintre principalele cauze ale mortalității materne, în ciuda progreselor înregistrate. În ultimii ani, complicațiile septice puer-perale grave s-au modificat din cauza creşterii incidenței operațiilor cezariene. Factorii de risc importanți includ operațiile de urgență, sterilizările defectuoase, travaliul prelungit, ruperea prematură a membranelor, tacte vaginale multiple, deficiențele în tehnica operatorie, precum şi gravidele din medii sociale vulnerabile, subalimentația şi anemia. Medicina contemporană pledează tot mai mult pentru adoptarea unui tratament chirurgical organomenajant, care are ca scop conservarea organului afectat şi, ulterior, a funcției menstruale şi reproductive la pacientele tinere de vârstă fertilă pentru care este la fel de importantă supraviețuirea în sine ca şi calitatea vieții.ScopulSudierea particularităților evoluției clinice, optimizarea tratamentului şi rezultatele la distanță ale lă-uzelor dupa operatie cezariană diagnosticate cu pelvioperitonită, insuficiență parțială a suturilor pe uter, hematom şi/sau abces al tranşei uterine şi posibilitatea de a păstra uterul afectat puerperal.Materiale și metodeStudiul de tip retrospectiv a fost efectuat în perioada anilor 2018-2022, pe un lot de 212 lăuze diagnos-ticate cu complicatii septico-purulente după operație cezariană, internate în secția de Ginecologie septică a IMSP SCM „Gheorghe Paladi”.Rezultate Analiza detaliată a fişelor medicale ale celor 212 lăuze internate în secția de Ginecologie septică, cu complicații septice puerperale după operație cezariană, a relevat că în 24 de cazuri (11,3%) s-a diagnos-ticat pelvioperitonităşi tranşă uterină compromisă parțial. Rezultatele studiului au indicat că în 18 cazuri (75,0%) operația cezariană a fost efectuată în regim de urgență, având ca indicație de bază suferința fetală şi/sau dilatarea completă a colului uterin în 17 cazuri (70,8%), ceea ce sugerează un factor de risc major şi posibile deficiențe tehnice operatorii. În alte 6 cazuri (25%), operația cezariană a fost planificată, având ca indicații cicatriciu pe uter şi un făt macrosom. Culturile prelevate din cavitatea abdominală, uter şi vagin au relevat rezultate pozitive pentru bacteriile E. Colli, Enterococ, Klebsiela, sensibile la terapia antibacte-rială uzuală. Rezultatele cercetării au estimat că abordul laparoscopic, lavajul cavitații abdominale, aspi-rarea conținutului şi utilizarea tehnicii de drenaj transabdominal, combinate cu chiuretajul uterin blând şi eliminarea parțială a tranşei uterine infectate, cu plasarea de drenaj uterin la cele 24 de lauze incluse în studiu şi diagnosticate cu pelvioperitonită şi dehiscență parțială a suturii pe uter, au permis condui-ta organomenajantă, cu păstrarea uterului. Rezultatul la distanță a estimat funcția menstruală la toate pacientele incluse în cercetare, dintre acestea, în 2 cazuri (8,3%) peste 2 şi 3 ani, s-au înregistrat naşteri la termen fără complicații. Într-un alt caz (4,1%), sarcina a survenit prematur peste 6 luni de la naşterea anterioară şi s-a soldat cu ruptură de uter la termenul de 28 de săptămâni, iar într-un alt caz (4,1%), s-a diagnosticat o nişă dupa operația cezariană, însă sarcina a avut un curs normal şi s-a finalizat cu naştere la termen. Perioada de internare a fost una prelungită, cu o medie de 25 de zile, necesitând o monitorizare clinicăşi paraclinică sporită a pacientelor. Complicații severe sau conversie în laparatomie cu înlăturarea de organ nu s-au înregistrat.ConcluziiTratamentul chirurgical organomenajant efectuat a permis păstrarea uterului şi, ulterior, a funcției men-struale şi reproductive la pacientele incluse în studiu. Un punct forte în succesul obținut ține de sensibilitatea agenților patogeni la antibiotice în toate cazurile clinice. De asemenea, vigilența sporită în managementul postoperator a contribuit la evitarea complicațiilor grave. |
en_US |