Specii de plante medicinale în mitologia antică

Abstract

INTRODUCERE. Efectele terapeutice ale anumitor specii de plante au fost observate încă din cele mai vechi timpuri. În mitologia antică, plantele medicinale dețineau un rol fundamental, fiind percepute nu doar ca resurse naturale, dar și ca manifestări ale voinței divine sau ale cunoașterii sacre. SCOPUL STUDIULUI. Evaluarea lucrărilor științifice de profil, privind cunoașterea și utilizarea plantelor medicinale în mitologia antică: Grecia Antică, Roma Antică, Egiptul Antic, Mitologia nordică, etc. MATERIAL ȘI METODE. Studiul bibliografic complex (cca 50 surse) cu utilizarea bazelor de date de specialitate: PubMed, HINARI, Research Gate, etc. REZULTATE. În tradiția greacă, numeroase figuri mitologice erau asociate cu utilizarea plantelor în scopuri terapeutice. De exemplu, centaurul Chiron era considerat un model de înțelepciune medicală, atribuindu-i-se cunoștințe avansate despre plante cu proprietăți vindecătoare. Zeița Hecate, adesea legată de magie și tranzițiile dintre lumi, era și ea asociată cu cunoașterea plantelor oculte. În mitologia egipteană, plante precum aloe Aloe vera (L.) Burm.f. și lotusul Nelumbo nucifera Gaertn., aveau o dublă valență – religioasă și medicinală, fiind utilizate atât în ritualuri funerare, cât și în îngrijirea corporală. În tradiția romană, se remarcă o continuitate și o adaptare a acestor concepții, în care plantele devin instrumente sacre în mâinile preoților și tămăduitorilor. De asemenea, în mitologia nordică, anumite plante – cum ar fi vâscul Viscum album L., erau încărcate de simbolism și erau folosite în ritualuri legate de viață, moarte și protecție. Plante precum jaleșul-de-grădină Salvia officinalis L., pelinul Artemisia absinthium L. sau mandragora Mandragora officinarum L. sunt recurent întâlnite în diverse mituri, fiind adesea înconjurate de atribute magice și ezoterice. CONCLUZII. Astfel, utilizarea plantelor medicinale în mitologia antică reflectă o concepție holistică asupra lumii, în care natura, divinitatea și sănătatea sunt interconectate, iar cunoașterea botanică era considerată parte integrantă a înțelepciunii spirituale.