Plante cu întrebuințări tinctoriale

Abstract

INTRODUCERE. Plantele, de-a lungul istoriei, au reprezentat nu doar resurse terapeutice deosebit de valoroase, ci și materii prime esențiale în diverse domenii de activitate, precum industria textilă, alimentară, cosmetică, la fel și în artă – în special în pictura murală, iconografia religioasă și restaurarea patrimoniului cultural. SCOPUL STUDIULUI. Evaluarea plantelor cu utilizare tinctorială în baza clasificării chimice a pigmenților vegetali. MATERIAL ȘI METODE. Au fost evaluate sursele bibliografice, bazele de date științifice și publicații relevante privind speciile de plante tinctoriale ce pot fi folosite în obținerea unei game cromatice vaste. REZULTATE. În baza clasificării chimice, coloranții vegetali se clasifică în: derivați ai pirolului (clorofile), derivați ai izoprenului (carotenoide), derivați ai flavonoidelor (antociani) și derivați azotheterociclici (betalaine). Clorofilele sunt pigmenții fotosintetici verzi, prezenți în alge, plante și cianobacterii, care aparțin unei clase importante de tetrapiroli. Sunt cei mai răspândiți pigmenți naturali ce îi obținem din frunze și lăstari tineri, iar ca sursă de colorant verde pot servi: morcovulcultivat (frunzele baziliare), spanacul, eucaliptul, urzica. Carotenoizii sunt pigmenți naturali liposolubili, larg răspândiți în regnul Plantae, care produc pigmentație galbenă, roșie și portocalie. Sursa naturală de carotenoizi include plante, microalge, bacterii și ciuperci. Din plante cu conținut de carotenoizi, surse de culoare galben-portocalie sunt: șofranul, gălbenelele, turmericul, morcovulcultivat (rădăcina tuberizată), iar sursă de pigment roșu sunt: fructele de tomate, paprica, achiote (semințe), pepenele Gac (fruct). Antocianii sunt pigmenți solubili în apă din grupul flavonoidelor care conferă organelor plantelor o gamă de culori de la roșu-violet până la albastru și joacă un rol esențial în propagarea și în mecanismele de apărare ale plantelor. Speciile tinctoriale cu conținut de antociani sunt: vișin, mur, aronie, soc-negru, afin, viță-de-vie. Betalainele sunt pigmenți vegetali azotați solubili în apă, derivați de tirozină, ce se clasifică în două clase principale: betaxantina (galben-portocalie) și betacianina (roșu-violetă). Betalainele sunt prezente în părțile comestibile (frunze, flori și tulpini) ale plantelor, precum: sfeclă, cârmâz, fructul-dragonului, unele specii ale genului Amaranthus și Opuntia. CONCLUZII. Plantele cu utilizare tinctorială sunt o resursă valoroasă, regenerabilă și multifuncțională de coloranți naturali și sursă vegetală în menținerea sănătății umane. Ele reconectează omul cu natura și tradiția.