Abstract:
INTRODUCERE. Polinoza a fost definită ca o afecțiune alergică frecventă, provocată de expunerea la polenul unor specii vegetale, fiind caracterizată prin inflamații acute ale mucoaselor, în special la nivelul căilor respiratorii și ocular. În literatura științifică, a fost semnalată o creștere semnificativă a prevalenței acestor afecțiuni, corelată cu nivelul crescut de polenizare al plantelor alergenice. SCOPUL STUDIULUI. A fost urmărită evaluarea plantelor cu potențial alergen crescut, identificate ca factori cauzali frecvenți ai polinozelor, prin intermediul unei analize sistematice a literaturii de specialitate. MATERIAL ȘI METODE. A fost efectuată o cercetare bibliografică extinsă, utilizând baze de date relevante precum PubMed, Google Scholar și ScienceDirect. Au fost selectate articole publicate în ultimii 10 ani, în care s-au analizat date epidemiologice și distribuția geografică a speciilor vegetale implicate în declanșarea polinozelor. REZULTATE. S-a constatat că polinozele au fost diagnosticate la un procent cuprins între 5% și 30% din populație, cu o prevalență de aproximativ 10% la copii și de până la 30% la adulții tineri. A fost evidențiat faptul că polenul atmosferic, prin structurile sale (exina, ribozomi, mitocondrii), a declanșat reacții alergice după contactul cu mucoasele persoanelor atopice. În Republica Moldova, în cadrul unui studiu realizat pe 30 de pacienți, s-a demonstrat că sensibilizarea cea mai frecventă a fost determinată de polenul de Ambrosia sp. (52,88%), urmat de graminee (46,07%), Artemisia absinthium (23,04%) și Betula pendula (15,7%). Ambrozia, în special Ambrosia artemisiifolia L., a fost identificată drept una dintre cele mai invazive și alergenice plante din Europa. A fost demonstrat că polenul său a fost transportat pe distanțe de până la 30 km, iar viabilitatea sa a fost estimată la 85% chiar și după 20 de ani de îngropare. În perioada înfloririi (sfârșitul lunii iulie – mijlocul lunii septembrie), a fost înregistrată o creștere semnificativă a cazurilor de polinoze. S-a estimat că aproximativ 20% dintre pacienți au dezvoltat astm bronșic ca urmare a expunerii la acești alergeni. Studierea polinozelor a fost realizată pentru a evidenția impactul exercitat de alergenii polenici asupra sănătății populației și a fost folosită ca bază pentru elaborarea unor strategii eficiente de prevenție și tratament. CONCLUZII. A fost observată o creștere alarmantă a prevalenței polinozelor, în special în asociere cu polenul de ambrozie, graminee, pelin și mesteacăn. S-a demonstrat că poluarea atmosferică, predispoziția genetică și expunerea prelungită la alergeni au contribuit la sensibilizarea populației. A fost subliniată necesitatea intensificării măsurilor de monitorizare, prevenție, diagnostic precoce și informare a populației privind riscurile expunerii la polenurile cu potențial alergen ridicat.
