Abstract:
The hysteria, as a term and pathology is known since the antiquity, being used for the first time by Hippocrates to name the pathology described by antiques Egyptians, the “wandering” uterus’s pathology.
The spectacular phenomenon which appears in hysteria’s clinics determined a lot of polemics on the causes, processes and, even possible pathological modifications inside of this entity. The hysteria intrigued the most remarkable minds of medicine all over the history.
The first medical description of this disease appears in 1859, when Briquet described the hysterical personality. The scientific study on hysteria was initiated by Charcot which practiced for the first time a medical research method to show its manifestations - the hypnosis. The “scientific” debut of Sigmund Freud was marked by studying hysteria. Discovering the unconscious, he claims that at the base of this pathology’s symptoms might be present a conflict in the unconscious.
The further development of discussions on this disorder changes in ’70 years, when the term of hysteria was abandoned and replaced by the collocation of conversion disorders.
Isteria, ca termen şi entitate nozologică este cunoscută din antichitate, fiind utilizat pentru prima dată de Hippocrates, pentru a denumi patologia descrisă de Egiptenii antici, patologia ”uterului rătăcitor”.
Fenomenele spectaculoase care apar în tabloul isteriei au condiţionat apariţia multor polemici pe marginea cauzelor, proceselor şi chiar a modificărilor patologice posibile în cadrul acestei entităţi. Isteria a intrigat unele dintre cele mai luminate minţi ale medicinei pe parcursul istoriei.
Prima descriere medicală a acestei maladii apare în 1859, când Briqet a descris personalitatea isterică. Studiul ştiinţific al isteriei este iniţiat de către Charcot care, a aplicat pentru prima dată o metodă medicală de cercetare pentru accentuarea manifestărilor acesteia, şi anume hipnoza. Debutul “ştiinţific” al părintelui psihanalizei Sigmund Freud a fost marcat de studiul isteriei. Descoperind inconştientul, el presupune că la baza simptomatologiei patologiei respective ar putea fi un conflict prezent în inconştient.
Evoluţia de mai departe a discuţiilor despre această tulurare ia o cotitură bruscă în anii ’70, când termenul de isterie este abandonat şi înlocuit cu sintagma tulburare de conversie.
