dc.identifier.citation |
STAMATII, Oxana, GREJDIERU, Alexandra, MAZUR, Minodora, ŞTIRBUL, Ana. Endocardita infecţioasă de proteză, caz clinic. In: Anale Științifice ale USMF “Nicolae Testemiţanu”. Ed. a 11-a. Chișinău: CEP Medicina, 2010, vol. 3: Probleme actuale în medicina internă, pp. 100-103. |
en_US |
dc.description.abstract |
Infective endocarditis (IE) is a severe, microbial infection of endocardial surfаce, occuring on intact native heart valves, parts of a valve prothesis or on reconstructed native heart valves; establishes structural failure and systemic embolism. Prosthetic valve endocarditis (PVE) is due to the infection with microorganisms, especially bacteria and fungi; it is observed within the first year of operation, perioperatively and thus nosocomial (early PVE) or as community acquired (late PVE), after one year of operation. The incidence of PVE is 9-20%; in early PVE is accounting 1,4-3,1% and in late PVE 3,2-5,7%. Mortality rate for PVE is maintaining on a top level 23-60%. Thromboembolic events are the most frequent cause of mortality in PVE. Last decade the number of IE in the elder population has been increased considerably, because of predisposing factors: ischemical cardiopathy, diabetes mellitus, infective trophycal ulcers, therapeutic and diagnostic procedures, prolonged venous cathetherism and the presence of prosthethic heart valves. The authors present a clinical case of an elder patient, with early PVE and comorbidities (diabetes mellitus).
Endocardita infecţioasă (EI) este o maladie septică gravă cu localizarea grefei microbiene pe valve intacte, native sau protezate şi pe alte structuri cardiace normale sau patologice ce determină deteriorari structurale şi embolii sistemice [2]. EI a valvei protezate (EIVP) cuprinde infectarea microbiană sau fungică a protezei valvulare, în primul an după implantarea protezei (EIVP precoce) şi după un an de la protezare (EIVP tardivă) [1]. Incidenţa EIVP este de 9 – 20% cazuri, în EIVP precoce constituind 1,4 – 3,1%, iar în EIVP tardivă – 3,2 – 5,7%, riscul major de instalare a procesului infecţios fiind înregistrat în primele 6 luni după implantarea valvei cardiace [1,2,8]. Trigerr-ul esenţial în declanşarea EIVP îl constituie fungiile, stafilococii şi bacilii gram negativi [3,4]. Mortalitatea în EI de proteză se menţine la un nivel înalt 23–60% şi depinde de virulenţa agentului patogen, evoluţia şi complicaţiile maladiei [2,5]. Complicaţiile tromboembolice constituie cauza primordială a mortalităţii, fiind o indicaţie pentru reprotezare [1,7]. În ultimele decenii a sporit considerabil incidenţa EI la vârstnici, fiind determinată de prezenţa unor factori predispozanţi la acest grup de vârstă: cardiopatia ischemică, diabetul zaharat, ulcere trofice infectate, manipulaţii medicale frecvente, cateterismul venos prelungit, prezenţa valvelor cardiace artificiale. Se consideră că în 23% cazuri EI la vârstnici are geneză nosocomială [6,7]. |
en_US |