Impactul refluxului gastroesofagian în patogenia afecţiunilor laringiene

Abstract

Anatomico-pathological peculiarities of the larynx and proximal esophagus make this area rather vulnerable to injury. This is particularly true for the gastroesophageal reflux (GER). Chronical laryngeal signs and the GER-associated symptoms are defined as reflux laryngitis or laryngopharyngeal reflux (LPR) and are characterized by hoarseness, sorethroat and chronic cough. LPR is usually diagnosed on the basis of the developed symptoms and associated signs, these including laryngeal edema and erythema, but also on a number of paraclinical instrumental diagnostic procedures. The treatment varies with the severity of the disease, lifestyle, food regimens, medicinal treatment with H2-, H1-blockers and prokinetics. Still, surgical treatment is only indicated in life-threatening cases such as laryngeal stenosis and paroxysmal laryngospasm. The main factors that made the 2 entities associate were: etiology absence of chronical laryngeal symptoms and alleviation, even disappearance, of laryngeal disturbances as a result of the antireflux treatment applied.

Particularităţile anatomo-topografice ale laringelui şi esofagului proximal, fac această zona foarte vulnerabilă la boli. Acest lucru este valabil, în special, pentru boala de reflux gastroesofagian (BRGE). Semnele laringiene cronice şi simptomele asociate cu BRGE sunt adesea menţionate ca laringită de reflux sau reflux laringofaringeal (LPR) şi include simptome ca disfonie, odinofagie, tuse cronică. Diagnosticul LPR de obicei se face pe baza simptomelor prezente şi semnelor asociate laringiene, inclusiv edemul şi eritemul laringian, şi datelor obţinute prin metode instrumentale paraclinice. Tratamentul variază în funcţie de severitatea fiecărei probleme, stilului de viaţă, dietelor şi tratamentului medicamentos cu H2-, H1-blocatori, şi prokinetice, însă terapia chirurgicală este indicată numai în problemele ce pun viaţa în pericol, ca stenoza laringiană şi laringospasmul paroxistic. Principalii factori care au condus la asocierea acestor 2 entităţi: sunt lipsa etiologiei simptomelor laringiene cronice si faptul că utilizarea terapiei antireflux a dus la atenuarea şi chiar dispariţia tulburărilor laringiene.