Stigmatul periferic la pacienţii cu endocardită infecţioasă pe valve protezate, caz clinic

Abstract

Infectious endocarditis (IE) is a microbial infection with an insidious or sudden onset that involves the endocardium of the ventricles, atria or septal defects.According to European Guidelines the incidence of IE varies between 1.9 to 6.2 cases per 100,000 persons / year and the mortality is 20 to 25%. The characteristic lesion of IE is represented by vegetation situated on the heart valves 77.7-82.5%,but it can be also diagnosed on chordae tendineae, papillary muscles, ventricular and atrial endocardium, atrial or ventricular septal defects etc. Endocarditis on prosthetic valves (EIVP) is a complication of valve surgery registered in 1-6% . By convention, PVE is divided into „early PVE” denoting infection occuring within 1 year after valve replacement, or „late PVE” denoting infection more than 1 year after valve replacement. Approximately 10 to 25% of patients with infectious endocarditis have cutaneous or peripheral manifestations, caused by severe generalized infection.

Endocardita infecţioasă (EI) prezintă o infecţie microbiană cu debut insidios sau brusc cu implicarea endocardului în procesul infecţios. Incidenţa EI, conform Ghidului European variază între 1,9 – 6,2 cazuri la 100000 persoane/an, iar mortalitatea constituie 20 – 25 %. Leziunea caracteristică EI este vegetaţia cu localizarea mai frecventă pe valvele cardiace – 77,7 -82,5%, dar poate fi diagnosticată şi pe cordele tendinee, muşchii papilari, endocardul ventricular şi atrial, defectele septale atriale, ventriculare, etc. Endocardita infecţioasă pe valve protezate (EIVP) este o complicaţie a chirurgiei valvulare înregistrată în 1 – 6% devizată în forma precoce şi tardivă. Aproximativ 10 – 25% din pacienţii cu EI prezintă manifestări cutanate periferice, cauzate de infecţia severă generalizată.