Abstract:
Currently, the gold standard for induction of cervical ripening is considered local
administration of PG. The effectiveness of preparing the cervix is estimated at 80-83%.
However, their application act not only in the cervix, but can cause uterine hyperstimulation,
with significant side effects for patients with scar uterus or fetal risk of respiratory distress, such
as: placental abruption and fetal hypoxia. These complications in postmaturity pregnancies
aggravate fetal status and increase the rate of obstetrical interventions, the perinatal and maternal
mortality and morbidity. From this point of view, alternative methods for cervical ripening are
needed, which would not impose these risks and NO donors in our opinion could be used
successfully in such situations. NO participates in the maturation of the cervix by COX-2,
metalloproteinases, glycosaminoglycans increasing and apoptosis. The local application of NO
donors, in our case of Nitroglycerin, increase its concentration and lead to the development of
this process. Postmaturity pregnancy evolves from a lack of NO local synthesis in the cervix,
which together with PG E2, estradiol and oxytocin deficiency and the maintaining of
progesterone block, lead to delays and/or disruption of the cervical ripening process and
subsequently the onset of labor.
În prezent, standardul de aur în inducerea maturării cervicale se consideră administrarea
locală de PG. Eficacitatea acestor preparate în pregătirea colului uterin se estimează la 80-83%.
Cu toate acestea, prin aplicarea lor s-a stabilit că ele acţionează nu numai la nivelul cervixului, ci
pot cauza hiperstimularea uterului, cu însemnate reacţii adverse pentru pacientele cu uter
cicatriceal sau la cele cu un risc de detresă respiratorie fetală, cum ar fi: discoordonarea
travaliului, dezlipirea placentei normal inserate şi hipoxia fătului [9,11]. Aceste complicaţii în
cazul sarcinei supramaturate agravează şi mai mult starea fătului şi evoluţia sarcinii, crescând
rata intervenţiilor obstetricale, a morbidităţii şi mortalităţii perinatale şi materne. Din acest punct
de vedere în conduita obstetricală sunt necesare metode alternative de maturare a colului uterin,
care nu ar impune aceste riscuri, iar donatorii ON după părerea noastră ar putea fi utilizaţi cu
succes în aşa scop.
Conform rezultatelor numeroaselor studii, s-a determinat că ON participă în cascada
transformărilor cervicale ce determină iniţierea procesului de maturare a acestuia, iar prezenţa
celor trei enzime-sintetaze ale ON la nivelul cervixului şi uterului, care îşi modifică concentraţia
şi coraportul pe parcursul sarcinii şi naşterii, demonstrează acest lucru [3,4,6]. Se cunoaşte faptul
că metaboliţii ON din secretul cervical cresc la o naştere la termen, în comparaţie cu naşterea
prematură. În cazul gravidelor cu sarcina prolongată s-a determinat că există un deficit genetic de
sinteză locală a ON la nivelul cervixului, fapt ce probabil condiţionează întârzierea şi/sau
dereglarea procesului de maturaţie a colului uterin şi ulterior a celui de declanşare a travaliului
[1,2,6]. Alterarea compoziţiei glicosaminoglicanilor din cervix apare o dată cu creşterea
termenului gestaţional, iar cantitatea acidului hialuronic se majorează în cazul sarcinii la termen.
Aceste schimbări favorizează dereglarea proprietăţii de adeziune a colagenului, în felul următor
fiind modificată hidratarea tisulară, fapt ce condiţionează creşterea extensibilităţii cervicale. ON
are şi acţiune supresivă asupra sintezei proteoglicanice, în plus, ON poate promova apoptoza din
celulele musculare netede şi fibroblaşti. După Chwalisz şi Garfield (2004), ON este considerat
mediatorul final în maturarea cervicală. După cum a fost determinat, stimularea secreţiei de ON
are loc atât în maturaţia fiziologică a colului uterin, cât şi în cea farmacologică, prin
administrarea substituienţilor, cum ar fi isosorbit mononitrat, sodiu nitroprusid, gliceril trinitrat,
iar în cazul studiului nostru - a nitroglicerinei [2,5].