Properties of dental implantation in the posterior maxilla

Abstract

Objectives: The purpose of the present study was to evaluate, clinically and radiographically the properties of implantation in the edentulous posterior maxilla according to several methods. Material and methods: A total of 437 patients with 1184 implants in the posterior maxilla divided in 5 retrospective groups were evaluated according to different methods: the standard implantation group, which included 87 patients with 277 implants, the 1-step sinus augmentation group, which included 54 patients with 186 implants, the 2-step sinus augmentation group which included 52 patients with 164 implants, the transcrestal sinus elevation group which included 82 patients with 214 implants and the alternative group which included 162 patients with 343 implants. This group included 122 short, 28 palatal positioned, 33 pterygomaxillary, 56 tilted implants and 104 implants with cantilevered prostheses. Patients were treated consecutively between 2004-2011, and were followed up to 60 months after prostheses delivery. Results: A success rate of 95.3% for standard implants, 95.7% for 1-step sinus augmentation, 95.6% for 2-step sinus augmentation, 96.3% for transcrestal sinus elevation, 96.7% for short implants, 93% for palatal positioned implants, 92% for pterygomaxillary implants, 94.6% for tilted implants and 95.2% for implants with cantilevered prostheses at 5 years of follow up was obtained. The mean radiographic marginal bone loss (MBL) at 5 years of follow up was 1.8mm for standard group, 1.6mm for graft group and 1.7mm for the alternative group. No statistically significant differences were found between the groups for either of the evaluated procedures. Conclusions: The data from this study indicate that success rates of implants partly anchored in augmented sinuses or exclusively anchored in nonaugmented bone were similar after an observation time of 5 years. The alternative method represents an alternative therapy of others currently in use. This minimally invasive surgical procedure should be applicable in an outpatient clinic for treatment of severely resorbed posterior maxilla.

Rezumat Particularitățile instalării implantelor dentare în sectoarele posterioare ale maxilei La 437 pacienţi cu diverse edentaţii în sectoarele posterioare ale maxilei au fost instalate 1184 implante dentare endoosoase. În dependenţă de metodele de instalare pacienţii au fost divizaţi în 5 grupuri: 1) metoda standard – 87 pacienţi (277 implante), 2) elevaţia planşeului sinusului maxilar cu instalarea simultană a implantelor – 54 pacienţi (186 implante), 3) elevaţia planşeului sinusului maxilar cu instalarea amânată a implantelor – 52 pacienţi (164 implante), 4) elevaţia transcrestală a planşeului sinusului maxilar – 82 pacienţi (214 implante) şi grupul 5) metode alternative de instalare a implantelor – 162 pacienţi (343 implante). În ultimul grup au fost 122 implante scurte, 28 - pterigomaxilare, 28 - poziţionate palatinal, 56 - instalate angulat şi 104 implante pe care erau fixate proteze cu extenzie. Pacienţii au fost trataţi pe parcursul anilor 2004-2011. Rezultatele au fost studiate clinic şi radiografic în diapazonul 12 – 60 luni. Rata succesului a fost constatată: 95,3% în primul grup, 95,7 – în grupul doi, 95,6 – în grupul trei şi 96,3% – în grupul patru. În grupul cinci ea a fost respectiv 96,7% - la implantele scurte, 93% - la implantele poziţionate palatinal, 92% - la implantele pterygomaxillare, 94.6% - la implantele poziţionate angulat şi 95.2% la implantele cu proteze cu extenzie. Diferenţă statistică semnificativă între grupuri n-a fost observată. Studiul a demonstrat că metodele alternative de instalare a implantelor dentare în sectoarele posterioare ale maxilei sunt o opţiune viabilă de reabilitare implanto-protetică a pacienţilor.