Abstract:
Originally described by Landry in 1859 and Guillain, Barré and Strohl in 1916, GuillainBarré
syndrome (GBS) is an acute, monophasic, immune-mediated polyradiculoneuropathy
which encompasses a heterogeneous group of entities with different clinical, electrophysiological
and pathological manifestations that often follows an antecedent infection. The clinical picture of
GBS lies on the appearance of flaccid paresis in combination with sensory and autonomic
disorders. Cranial nerve lesions are presented in 50-90% of cases. Electromyography and
cerebrospinal fluid examination are essential in their diagnosis. Treatment measures for GBS
involve programmed plasmapheresis, use of immunoglobulins G, and necessary, artificial lung
ventilation. Corticosteroids widely used till now, proved to be inefficient.
Descris pentru prima dată de Landry în 1859 şi ulterior de Guillain, Barré şi Strohl în
1916, Sindromul Guillain-Barré este o polineuroradiculopatie inflamtorie acută, mediată imun
care întruneşte un grup heterogen de entităţi cu manifestări clinice, electrofiziologice şi
patologice diferite, apariţia căror este precedată de cele mai dese ori de o infecţie. Tabloul clinic
este prezentat de paralizie flască ascendentă combinată cu dereglări vegetative şi de sensibilitate.
În 50-90% cazuri sunt afectaţi şi nervii cranieni. Esenţial pentru diagnostic devine analiza
lichidului cefalorahidian şi examenul electromiografic. Tratamentul constă în efectuarea
procedurii de plazmafereză sau administrării imunoglobulinei G intravenos. Corticoterapia s-a
dovedit a fi ineficientă în tratarea GBS.
