Abstract:
The persisting problem of social inclusion of persons with disabilities becomes
increasingly current in the promotion of social policies of many countries. Considering the
aspects influencing negatively the social inclusion of the disabled in the Republic of Moldova,
there is a series of difficulties to be overcome: lack of an integrated policy and legal framework
in the area of social inclusion of persons with disabilities; the existing legal framework doesn’t
meet the European and international standards in the area of persons with disabilities and
ensuring their rights; the methodology for recognising the disability does not encourage social
inclusion; low level of pensions and social benefits, which increase the risk of poverty in
families containing persons with disabilities; the predominance of residential forms of social
protection of children with disabilities, which affects family relations and does not allow for their
social inclusion; no early intervention service at national and regional levels; weak development
of educational inclusion system for persons with disabilities; low level of employment of persons
with disabilities and reduced motivation for employment as a result of increasing competition on
the labour market, insufficient coordination between the employment area and the area of social
protection of persons with disabilities; limited access of persons with disabilities to social
infrastructure as a result of unadjusted physical environment, particularly from architectural
point of view, and their limited access to informational environment and social tolerance to the
problems of persons with disabilities.
Actualitatea persistentă a problemei incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi
devine tot mai actuală în promovarea politicilor sociale a mai multor state. În planul aspectelor
ce influenţează negativ situaţia incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi în Republica
Moldova pot fi evidenţiate un şir de dificultăţi care trebuie depăşite: lipsa unei politici unificate
şi a cadrului legal în domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi; existenţa unui
cadru legal neracordat standardelor europene şi internaţionale în domeniul asigurării drepturilor
persoanelor cu dizabilităţi; metodologia stabilirii invalidităţii nu încurajează incluziunea socială;
nivelul scăzut al pensiilor şi al prestaţiilor sociale, care sporesc riscul de sărăcie în familiile
persoanelor cu dizabilităţi; predominarea formelor rezidenţiale de protecţie socială a copiilor cu
dizabilităţi, fapt ce afectează relaţiile de familie şi nu permite incluziunea acestora în societate;
serviciul de intervenţie timpurie la nivel naţional şi teritorial neinstituit; sistemul de incluziune
educaţională a persoanelor cu dizabilităţi slab dezvoltat; nivelul scăzut de plasare în cîmpul
muncii a persoanelor cu dizabilităţi şi motivaţia redusă pentru angajare ca urmare a creşterii
competitivităţii pe piaţa muncii, coordonarea insuficientă între domeniile ocupării forţei de
muncă şi protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi; accesul limitat al persoanelor cu
dizabilităţi la infrastructura socială ca rezultat al neadaptării mediului fizic din punct de vedere
arhitectural şi accesul lor limitat la mediul informaţional şi toleranţa societăţii faţă de problemele
persoanelor cu dizabilităţi.
