Rezumat.
Introducere. Linia mucogingivală este predeterminată genetic şi nu poate fi modificată prin mijloace chirurgicale. Modificările la nivelul benzii de gingie cheratinizată sunt considerate a fi condiţionate de particularităţile de vârstă. Prezentul studiu ţine să analizeze ipoteza imposibilităţii translării benzii de gingie cheratinizată apical. Material şi metode. Designul studiului a fost unul de tip cohortă. Protocolul de cercetare a fost aprobat de Comisia de Etică a Cercetării a USMF „Nicolae Testemiţanu”. Au fost înrolaţi 61 de pacienţi cu 116 dinţi, care au fost supuşi procedeului de alungire coronară din diverse motive. Măsurările dimensionale au fost efectuate pe modele de ghips, relevarea benzii de gingie cheratinizată a fost efectuată cu ajutorul soluţiei Lugol. Datele prezentate drept medie şi deviere standard. Aplicat testul statistic t-Student. Rezultate. Valoarea medie de câştig apico-ocluzal pe segmentul vestibular a constat în 1,47±0,53 mm pentru pacienţii cu biotip parodontal gros şi în 1,21±0,51 mm pentru pacienţii cu parodonţiul de înveliş subţire. La etapa de control de 6 luni şi, respectiv, de 12 luni, valoarea medie de recreştere gingivală a fost de 0,69±0,41 mm pentru biotipul parodontal gros şi de 0,55±0,45 mm pentru biotipul parodontal subţire. La adresare, banda de gingie cheratinizată a avut o valoare medie de 3,8±1,06 mm pentru parodonţiul gros şi de 2,5±0,73 mm pentru parodonţiul subţire. Post procedeu chirurgical, valoarea medie a fost de 3,25±0,90 mm pentru parodonţiul gros şi de 2,47±0,84 mm pentru parodonţiul subţire. La etapa de control de 6 luni, valoarea medie a constituit 3,82±0,96 mm pentru parodonţiul gros şi de 2,87±0,75 mm pentru parodonţiul subţire. La etapa de control de 12 luni, valoarea medie a constituit 4,01±0,95 mm pentru parodonţiul gros şi 2,99±0,74 mm pentru parodonţiul subţire. Concluzii. Prin intermediul repoziţiei apicale la 8 săptămâni post intervenţie, linia mucogingivală este deplasată apical cu circa 1,42 mm. Ulterior, banda de gingie se reorganizează, crescând în dimensiuni cu circa 0,71 mm. Simultan, are loc şi o pierdere de circa 0,67 mm din dimensiunea ce a fost câştigată prin intermediul procedeului de alungire coronară.
Abstract.
Introduction. The muco-gingival line is genetically predetermined and cannot be altered by surgical means. Changes in the keratinized gum band are considered to be conditioned by age particularities. This study will analyses the hypothesis that suggests the idea of the impossibility of displacement of the apical keratinized gum band. Material and methods. Study design: prospective, cohort type. Research protocol was approved by Research Ethics Committee of Nicolae Testemitanu SUMPh. A total of 61 patients were included in this study and 116 teeth were subjected to the coronary elongation process for various reasons. Dimensional measurements were performed on plaster models, the relevance of keratinized gum was performed using the Lugol solution. Data were presented as mean and standard deviation. Statistics: t-Student test. Results. The average apico-occlusal gain in the vestibular segment was 1.47±0.53 mm for the patients with thick periodontal biotype and 1.21±0.51 mm for the patients with the thin-coating periodontium. After 6-months and 12 months the average value of gingival recreation was 0.69±0.41 mm for the thick periodontal biotype and 0.55±0.45 mm for the thin periodontal biotype. The keratinized gum band had an average value of 3.8±1.06 mm for the thick periodontium, and 2.5±0.73 mm for the thin periodontium. The postsurgical average value was 3.25±0.90 mm for the thick periodontium, and 2.47±0.84 mm for the thin periodontium. After 6-months, the average value was 3.82±0.96 mm for the thick periodontium, and 2.87±0.75 mm for the thin periodontium. After 12-months, the average value was 4.01±0.95 mm for the thick periodontium and 2.99±0.74 mm for the thin periodontium. Conclusions. Eight weeks post apical repositioning surgery, the mucous membrane line is shifted apical by approximately 1.42 mm. Subsequently, the gum band reorganizes, increasing in size by approximately 0.71 mm. Simultaneously, there is a loss 0.67 mm from the dimension that has been gained through the coronary elongation process.
