Impactul calităţii controlului glicemic asupra sindromului de insuficienţă pancreatică exocrină la pacienţii cu diabet zaharat tip I: studiu de tip caz-control

Abstract

Rezumat. Introducere. Diabetul zaharat tip I este o patologie metabolică autoimună care afectează persoanele tinere, cu consecinţe importante asupra calităţii vieţii, morbidităţii şi mortalităţii. Pe lângă complicaţiile microvasculare binecunoscute, conduita terapeutică a cărora este ghidată pornind de la o bază solidă de date ştiinţifice, există şi condiţii patologice legate de DZ mai puţin cercetate. Insuficienţa pancreatică exocrină (IPE) are o prevalenţă înaltă la pacienţii cu DZ, chiar şi în lipsa unei patologii organice a pancreasului. Dereglarea proceselor digestiei şi absorbţiei micronutrienţilor drept consecinţă a IPE nedepistate şi netratate, rezultă în alterarea calităţii vieţii pacienţilor şi influenţează nefavorabil prognosticul persoanelor cu DZ. Scopul cercetării a fost elucidarea interrelaţiilor dintre IPE şi complicaţiile microvasculare diabetice, cât şi gradul compensării metabolismului glucidic la pacienţii cu DZ şi IPE. Material şi metode. A fost realizat un studiu de tip cazcontrol, care a inclus un număr de 138 de pacienţi cu DZ tip I, fără patologie organică a sistemului digestiv. Lotul de bază a fost contituit din 67 de pacienţi cu DZ tip I şi IPE (elastaza pancreatică în materii fecale ≤200 μg/g), iar lotul de control a fost reprezenatat de 71 de pacienţi cu DZ tip I, cu funcţia exocrină a pancreasului intactă. Au fost evaluate complicaţiile microvasculare ale DZ: neuropatia diabetică autonomă cardiovasculară, nefropatia diabetică, retinopatia diabetică, neuropatia diabetică periferică. Ancheta folosită a cuprins datele anamnestice: vârsta la momentul cercetării, vârsta la debutul DZ, durata DZ, regularitatea autocontrolului glicemic, ajustarea sistematică a dozelor de insulină, frecvenţa complicaţiilor acute diabetice (stări de hipoglicemie şi cetoacidoză). Au fost evaluaţi parametrii biochimici: peptidul C, hemoglobina glicată (HbA1c) şi glicemia bazală. Rezultate. A fost demonstrată o prevalenţă mai mare a complicaţiilor microvasculare ale DZ în lotul cu IPE, comparativ cu lotul fără IPE. Au fost obţinute diferenţe statistic semnificative între loturile de cercetare în ceea ce priveşte durata DZ, vârsta pacienţilor la momentul cercetării, aceste valori fiind mai mari în lotul cu IPE. Vârsta pacienţilor la debutul DZ nu a corelat cu disfuncţia exocrină a pancreasului. Pacienţii din lotul cu IPE au avut o compensare glicemică mai proastă, compartiv cu lotul fără IPE, valoarea hemoglobinei glicate (8,36±0,17 vs. 7,80±0,13 mmol/l; p<0,05) şi a glicemiei bazale fiind mai mari în lotul cu IPE (8,41±0,33 vs. 7,21±0,19 mmol/l; p<0,01). Concluzii. Insuficienţa pancreatică exocrină la pacienţii cu DZ are drept una dintre principalele cauze neuropatia diabetică autonomă. La aceasta contribuie compensarea nesatisfăcătoare a DZ şi un control glicemic precar. Există o dependenţă între IPE şi complicaţiile microvsculare ale DZ, cât şi durata diabetului.

Abstract. Introduction. Type I diabetes is an autoimmune metabolic pathology that affects young people, with significant consequences on quality of life, morbidity and mortality. In addition to well-known microvascular complications, the therapeutic management of which is guided by a solid scientific data base, there are pathological conditions related to DM less investigaled. PEI has a high prevalence in DM patients even in the absence of an organic pathology of the pancreas. Deregulation of micronutrient digestion and absorption processes as a consequence of undetected and untreated PEI results in altering the quality of life of patients and adversely affects the prognosis of people with DM. The purpose of the research was to elucidate the interrelationships between PEI and diabetic microvascular complications as well as the degree of compensation of glucose metabolism in patients with DM and PEI. Material and methods. A case-control study was performed on 138 patients with type I DM without organic digestive pathology. The baseline (PEI) group consisted of 67 patients with type I DM and PEI (faecal pancreatic elastase ≤200 μg/g), and the non-PEI group consisted of 71 patients with type I DM with intact pancreatic exocrine function. The microvascular complications of DM have been evaluated such as: autonomic cardiovascular diabetic neuropathy, diabetic nephropathy, diabetic retinopathy, peripheral diabetic neuropathy. The survey used included the anamnestic data: age at the time of research, age at onset DM, DM term; regular glycemic control, systemic adjustment of insulin doses, frequency of acute diabetic complications (hypoglycaemic and ketoacidosis conditions). biochemical parameters: peptide C, glycated hemoglobin (HbA1c) and basal glycaemia were evaluated. Results. A higher prevalence of microvascular complications of DM in the PEI group was demonstrated compared to the non-PEI group. Significant statistical differences were obtained between the research groups in terms of age of the patients at the time of research, DM, these values being higher in the PEI group. The age of patients at the onset of DM did not correlate with exocrine dysfunction of the pancreas. Patients in the PEI group had a poorer glycemic compensation compared to the non-PEI group, glycated hemoglobin (8.36±0.17 vs. 7.80±0.13 mmol/l; p<0.05) and basal glycaemia being higher in the PEI group (8.41±0.33 vs. 7.21±0.19 mmol/l; p<0.01). Conclusions. Exocrine pancreatic insufficiency in patients with DM is one of the main causes of autonomic diabetic neuropathy. To this contributes unsatisfactory compensation of DM and poor glycemic control. There is a dependence between PEI and microvascular complications of DM and the duration of diabetes.