Enterobacterii secretoare de beta-lactamaze cu spectru extins, izolate în infecţiile tractului urinar

Abstract

Introducere. Antibioticorezistenţa microorganismelor, implicate în etiologia maladiilor infecţioase, reprezintă o prioritate pentru sistemul de sănătate publică atât la nivel naţional cât şi global. Infecţiile tractului urinar (ITU) reprezintă una dintre cele mai frecvente maladii infecţioase întâlnite la toate vârstele. Prin numărul mare al infecţiilor urinare, cu consecinţe medicale şi economice considerabile, tulpinile implicate în etiologia acestora se menţin în atenţia studiilor epidemiologice şi bacteriologice. Majoritatea infecţiilor urinare sunt cauzate de bacterii din familia Enterobacteriaceae, care reprezintă flora indigenă a tractului gastrointestinal. Cel mai frecvent germene, implicat în patologia ITU, este cu preponderenţă Escherichia coli. Utilizarea expansivă în ultimele două decenii a betalactaminelor a dus la apariţia tulpinilor secretoare de beta-lactamaze, la creşterea numerică a infecţiilor urinare şi la complicarea tabloului clinic. Presiunea de selecţie, exercitată de antibioticele betalactamice asupra unei populaţii bacteriene, favorizează persistenţa tulpinilor care au capacitatea de a rezista la acţiunea antibioticelor datorită enzimelor beta-lactamaze. Aceste populaţii bacteriene proliferează şi răspândesc genele de rezistenţă la alte tulpini iniţial sensibile, iar răspândirea rapidă a acestui tip de rezistenţă se datorează faptului că genele codante se găsesc pe plasmide transmisibile sau mobilizabile. Cele mai cunoscute variante de BLSE (beta-lactamaze cu spectru extins) sunt de tip TEM şi SHV, dar tot mai mult apar atât în comunitate, cât şi în spital BLSE tip CTX-M. Tipul exact de beta-lactamază nu poate fi detectat cu ajutorul testelor de rutină. Asocierea mai multor tipuri de beta-lactamaze la acelaşi microorganism face şi mai dificilă depistarea corectă. În ultimii ani, au fost propuse metode alternative care să înlocuiască sau să completeze metodele fenotipice tradiţionale. Cele mai utilizate dintre aceste metode sunt testele PCR şi secvenţierea de gene. Material şi metode Au fost cercetate 118 tulpini de E. coli, izolate din uroculturile semnificativ pozitive (105 UFC/ml), recoltate de la pacienţii cu ITU. Tulpinile au fost identificate pe baza proprietăţilor morfotinctoriale, culturale şi biochimice, utilizând teste API 20E (Biomerieux). Sensibilitatea tulpinilor de E. coli la preparatele antimicrobiene a fost determinată prin metode fenotipice (discdifuzimetrică Kirby-Bauer, testul de sinergie) şi de biologie moleculară (reacţia de polimerizare în lanţ: PCR multiplex, Rep – PCR, secvenţiere). Rezultate obţinute Rezultatele obţinute prin testele biochimice de screening şi de confirmare pentru Enterobacteriaceae, au pus în evidenţă faptul că din totalul de tulpini izolate de la pacienţii cu ITU, predominante au fost tulpinile de E. coli (92,9%). Determinarea antibioticogramei şi raportarea periodică a sensibilităţii diferitor bacterii la antibiotice constituie un obiectiv major în instituirea unei terapii de primă intenţie adecvată, şi în realizarea unei strategii de prevenire a rezistenţei la preparatele antibacteriene. Determinând şi evaluând sensibilitatea la antibiotice a tulpinilor de E. coli studiate, a fost semnalat fenomenul de multirezistenţă la preparatele antibacteriene. Ponderea tulpinilor rezistentela fluorochinolone (acid nalidixic) a constituit 89%, la betalactamine (ticarcilina) – 77%, aminoglicozide (gentamicina) – 72% şi sulfamide (cotrimoxazol) – 72%. Betalactamazele cu spectru extins (BLSE), identificate la tulpinile de E. coli, au fost de tip CTX-M, şi anume: o tulpină tip CTX-M-1, trei tulpini de tip CTX-M-14; alte trei tulpini sunt de tip CTX-M-15. S-a constatat că filogenetic 58,5% tulpini de E. coli BLSE aparţin grupului B2 , grupului A – 27,9%, grupului D – 12,7%, alte grupuri – 0,9%. Tipizarea tulpinilor de E. coli BLSE urinare a evidenţiat faptul că tulpinile de la diferiţi pacienţi au avut profiluri BLSE CTX-M similare. Majoritatea tulpinilor au fost de tipul BLSE-CTX-M-14, aparţinând grupului filogenetic B2 , cu excepţia a două tulpini: CTX-M-15 grup filogenetic B2 , şi CTX-M-3 grup filogenetic A. Concluzii 1. Prezenţa E. coli, producătoare de BLSE la pacienţii cu ITU, este datorată utilizării expansive a antibioticelor cu spectru larg, fiind una din cauzele principale care a generat scăderea sensibilităţii bacteriene, datorate achiziţionării unor mecanisme variate de realizare a rezistenţei printre care şi producerea de BLSE. 2. Stoparea răspândirii tulpinilor bacteriene multirezistente la acţiunea antibioticelor impune cunoaşterea detaliată a mecanismelor de rezistenţă bacteriană, în paralel cu dezvoltarea şi aplicarea unor politici intraspitaliceşti adecvate de antibioticoterapie.