Managementul pacienţilor cu sindromul coronarian acut fără elevaţie persistentă a segmentului ST la etapa de prespital

Abstract

Introducere. După datele OMS, anual 2,5 milioane bolnavi se internează în Departamentul de Medicină de Urgenţă cu diagnosticul: Sindromul Coronarian Acut (SCA). Morbiditatea anuală în SCA constituie 3 la 1 000 de populaţie, letalitatea – 3-5% (ESC, 2011). Conform datelor Comitetului Naţional de Statistică din SUA în această țară anual se spitalizează mai mult de 1 milion de bolnavi cu SCA, iar în ţările Europene (Franța, Italia, Germania, Spania) - 750 000 bolnavi. În Republica Moldova în structura solicitărilor către serviciul Asistenței Medicale Urgente (AMU) – urgenţele cardiovasculare constituie 25,5%, din care 52% sunt majore (critice). Ponderea SCA în urgențele cardiovasculare majore constituie 7,1%, dintre care 81,8% este rezervată pentru SCA fără elevație persistentă a segmentului ST. Material şi metode În studiul nostru a fost aplicată analiza prospectivă a 250 de fişe de solicitare a serviciului AMU din municipiul Chişinău, în anul 2010, cu diagnosticul de SCA fără elevaţie persistentă a segmentului ST. S-a făcut analiza incidenţiei în structura solicitărilor a populaţiei la serviciul AMU şi în structura urgenţelor cardiovasculare; analiza solicitărilor conform categoriilor de vârstă, sex şi starea socială; analiza protocoalelor de management şi corespunderea lor standardelor actuale; analiza complicaţiilor la etapa de prespital. Managementul pacienţilor cu SCA fără elevaţie persistentă a segmentului ST a fost bazat pe recomandările societăţii cardiologilor din Europa 2007 şi protocolului clinic naţional IMA 2009. Rezultate obţinute şi discuţii În urma studiului efectuat, s-a constatat că în municipiul Chişinău pe parcusrul anului 2010 au fost înregistrate 252 738 de solicitări, din care 24 996 de solicitări sunt de urgenţă majoră. Din toate cazurile de urgenţă majoră au fost înregistrate 3 482 (1,37%) de solicitări cardiologice, din care 3 036 (1,20%) cazuri cu SCA fără elevaţie persistentă a segmentului ST. Pentru prelungirea tratamentului au fost spitalizaţi 2 587 (85,2%) de pacienţi cu diagnosticul SCA fără elevaţie persistentă a segmentului ST. Pentru analiza solicitărilor conform categoriilor de vârstă, sex şi stare socială; analiza respectării protocoalelor de management şi corespunderea lor standardelor actuale şi analiza complicaţiilor la etapa de prespital a fost efectuată o cercetăre a 250 de fişe de solicitare a bolnavilor către serviciului AMU din municipiul Chişinău în anul 2010. Concluzii 1. Incidenţa SCA fără elevație persistentă a segmentului ST în structura accesului populației la serviciul AMU şi în ponderea urgențelor cardiovasculare rămâne a fi crescută şi necesită respectarea managementului conform recomandărilor ghidurilor internaționale şi protocoalelor clinice naționale pentru prevenirea apariţiei complicaţiilor severe la etapa de prespital. 2. SCA fără elevaţie persistentă a segmentului ST se instalează în toate categoriile sociale și de vârstă, începând cu 20 de ani, dar predominând la persoanele în vârstă de peste 60 de ani. Analiza comparativă ne prezintă situaţia ca bărbaţii sunt supuşi mai des riscului de instalare a SCA, iar vârsta şi starea socială joacă un rol important în evoluţia SCA. Rezultatele obţinute demonstrează că cel mai mare număr de pacienţi cu diagnoza SCA fără elevaţie persistentă a segmentului ST sunt de vârstă pensionară, preponderează solicitările pacienţilor de sex feminin, raportul lor fiind de 2:1; în celelalte grupuri – invalizi, neangajaţi preponderează solicitările pacienţilor de sex masculin, raportul lor fiind de 6:1. 3. Protocoalele de management a pacienţilor cu SCA fără elevaţie persistentă a segmentului ST au fost respectate în 57,20%; parţial respectate în 30,80% şi în 12% au fost administrate remediile medicamentoase care nu sunt prevăzute în protocoale de management al SCA. 4. Studiul efectuat demonstrează că în structura complicaţiilor primul loc îl ocupă edemul pulmonar; al II-lea – fibrilaţia atrială; al III–lea – şocul cardiogen și al IV–lea – blocul de ramură stângă a f.His. Complicațiile severe au fost înregistrate în grupurile, unde protocoalele de management au fost parțial respectate sau au fost administrate remedii medicamentoase care nu sunt recomandate.