Rolul hipertensiunii arteriale în manifestările clinice ale insuficienţei cardiace la pacienţii cu infarct miocardic vechi, cu funcţia de pompă prezervată

Abstract

Introducere. Conform studiilor epidemiologice existente, o jumătate dintre toţi pacienţii cu semne clinice evidente de insuficienţă cardiacă congestivă au funcţia de pompă păstrată sau prezervată. Scopul studiului: determinarea rolului hipertensiunii arteriale în apariţia insuficienţei cardiace la pacienţii cu Q-Infarct miocardic vechi şi funcţia de pompă prezervată. Material şi metode. În studiu au fost incluşi 40 de pacienţi cu Q-Infarct miocardic vechi şi insuficienţă cardiacă III NYHA stadiul C (vârsta medie de 58,88 ± 0,92 ani), dintre care 30 de bărbaţi şi 10 femei. Pacienţii au fost divizaţi în 2 grupuri: I grup – cu funcţia de pompă prezervată (FE VS > 45%) şi al II grup – cu funcţia de pompă scăzută (FE VS < 45%), care au administrat tratament standard cu beta-adrenoblocante, antiagregante, nitraţi, inhibitori ai enzimei de conversie angiotenzina II, diuretice. La toţi pacienţii a fost determinată concentraţia serică a colesterolului total, trigliceridelor, HDL-colesterolului, LDL-colesterolului, glucozei sângelui, fibrinogenului, proteinei C-reactive, s-a efectuat electrocardiograma, ecocardiografia şi ultrasonografia arterelor carotide cu aprecierea grosimii intima - media a arterei carotide, conform metodei propuse de Pignoli (1986). Rezultate Ponderea pacienţilor cu hipertensiune arterială a fost mai mare în grupul I – 100% vs 75% în grupul II (p < 0,05), pe când ponderea celor cu diabet zaharat nu s-a deosebit evident între aceste două grupuri: 30% în grupul I vs 25 % în grupul II (p > 0,05). De asemenea pacienţii din grupul I au fost mai frecvent afectaţi de ateroscleroza arterelor carotide prin majorarea grosimii intima - media şi prezenţa plăcilor aterosclerotice – 100% vs 75% în grupul II (p < 0,05). La pacienţii din grupul I s-a determinat la examenul ecocardiografic prezenţa hipertrofiei de sept interventricular –12,50 ± 0,66 vs 10,50 ± 0,56 (p < 0,05) şi a hipertrofiei de perete posterior – 12,46 ± 0,61 vs 10,65 ± 0,55 (p < 0,05), cu dimensiuni mai mici ale ventriculului stâng în diastolă – 56,00 ± 1,53 vs 62,45 ± 1,08 (p < 0,01), cu valori mai mici ale volumului ventriculului stâng atât în sistolă – 76,06 ± 5,25 vs 114,65 ± 7,42 (p < 0,001), cât şi în diastolă – 149,73 ± 9,25 vs 196,45 ± 7,63 (p < 0,01) şi valori mai mari ale fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng – 46,33 ± 1,26 vs 32,40 ± 0,94 (p < 0,001). La pacienţii din grupul I s-a apreciat o afectare importantă a funcţiei diastolice prin majorarea raportului E/A – 1,86 ± 0,27 vs 1,19 ± 0,21 - grupul II (p < 0,01). Datele sunt prezentate în tabelul 1. Concluzii 1. Factorul determinant în dezvoltarea insuficienţei cardiace la pacienţii cu funcţia de pompă prezervată este hipertensiunea arterială. 2. Insuficienţa cardiacă la pacienţii cu funcţia de pompă prezervată este însoţită de prezenţa hipertrofiei ventriculului stâng, în lipsa dilatării cavităţilor acestuia. 3. Valoarea majorată a raportului E/A însoţeşte insuficienţa cardiacă cu funcţia de pompă prezervată, micşorându-se la pacienţii cu funcţia de pompă scăzută.