Influenţa spondiloartritei anchilozante asupra capacităţii de muncă şi calităţii vieţii la femei

Abstract

Introducere. Spondilita anchilozantă (SA) este o boală inflamatorie cronică ce determină, în mod frecvent, retragerea prematură din viaţa profesională. Obiective Stabilirea impactului pe care spondilita anchilozantă (SA) îl are asupra capacităţii de muncă, şi calităţii vieţii pacienţilor. Stabilirea gradului de influenţă a duratei, severităţii şi activităţii bolii asupra calităţii vieţii şi identificarea factorilor predictivi pentru pensionarea precoce la femeile cu spondiloartrită anchilozantă. Pacienţi şi metode În acest studiu clinic observaţional transversal au fost incluşi 60 de paciente cu SA primară, cu vârsta cuprinsă între 21-60 de ani, care au fost urmărite la Clinica Medicală nr. 5, cu sediul în Spitalul Clinic Municipal “Sfânta Treime”, secţia Reumatologie, în perioada 2008-2011. Au fost evaluate caracteristicile demografice, forma clinică a bolii, caracteristicile radiologice şi biologice, statusul capacităţii de muncă, ocupaţia şi nivelul de educaţie. Impactul SA asupra calităţii vieţii a fost stabilit pe baza chestionarului generic Short Form 36 (SF-36). Pe lângă cele 8 domenii ale SF-36, au fost calculate suma componentelor fizice (Physical Component Summary, PCS) şi suma componentelor psihice (Mental Component Summary, MCS). Rezultatele au fost interpretate în raport cu valorile din grupul de control corespunzătoare ca vârstă şi sex. Toate pacientele incluse în studiu au completat chestionarele Bath Ankylosing Spondylitis Disease Activity Index (BASDAI) şi Bath Ankylosing Spondylitis Functional Index (BASFI), care evaluează activitatea bolii şi capacitatea funcţională. Rezultate La pacientele cu spondiloartrită anchilozantă, valorile medii ale scorurilor celor 8 domenii din chestionarul SF-36 au fost semnificativ scăzute, ceea ce indică deteriorarea calităţii vieţii. Cele mai scăzute valori s-au înregistrat la scala problemelor cauzate de stări emoţionale şi cea de funcţionalitate socială. Doar 30% dintre pacienţi erau activi profesional, 70% fiind pensionaţi de boală sau şomeri, după o durată medie a bolii de 14 ani. Valorile medii ale BASDAI şi BASFI au fost semnificativ mai mari în subgrupul pacientelor cu spondiloartrită anchilozantă cu durata bolii mai mare de 10 ani, comparativ cu cele la care boala a evoluat mai puţin de 10 ani. S-a observat şi o afectare semnificativă a scalelor de funcţionalitate fizică şi de durere corporală la pacientele cu durata bolii mai mare de 10 ani. Cu toate acestea, nu au existat diferenţe semnificative statistic ale valorilor celor două componente globale, MCS şi PCS din chestionarul SF-36 între cele două subgrupuri. Indicatorii de activitate şi severitate a bolii nu au influenţat semnificativ nici unul dintre domeniile cuprinse în chestionarul SF-36. S-a observat scăderea semnificativă a vârstei de pensionare în condiţiile de pregătire mai redusă, ocupaţie predominant manuală, ceea ce presupune efort fizic intens, implicarea coloanei cervicale, prezenţa coxitei, şi scăderea mobilităţii (BASMI). Analiza corelaţională a demonstrat legătura strânsă între vârsta de pensionare şi următorii parametri: vârstă, suprasolicitare fizică, implicarea coloanei cervicale, coxita. Concluzii Majoritatea pacientelor cu SA îşi pierd capacitatea de muncă, după o durată a bolii de peste 10 ani. Calitatea vieţii femeilor cu spondiloartrită anchilozantă, măsurată prin SF-36, este semnificativ redusă în toate domeniile investigate. Această scădere este mai pronunţată în domeniile psihosociale, comparativ cu cele fizice. Vârsta, ocupaţia şi gradul de mobilitate sunt factori predictivi pentru pensionarea precoce a pacientelor cu spondiloartrită anchilozantă.