Variante anatomice individuale ale arterei mesenterice superioare

Abstract

Introducere. Nivelul înalt de dezvoltare al chirurgiei abdominale și creșterea numǎrului intervențiilor operatorii necesitǎ informații ample privind morfologia vaselor intestinelor în contextul variabilitǎții individuale. Din aceste considerente, a fost realizat un studiu de identificare a variantelor structurale și topografice individuale ale arterei mezenterice superioare. Material şi metode. Stabilirea variantelor traiectului și mǎrimii unghiurilor de ramificare ale arterei mezenterice superioare la om, în relație cu vârsta și sexul, au fost studiate pe 106 panaortograme și pe piesele confecționate prin disecție anatomicǎ finǎ prin metode macroscopice dupǎ V. P. Vorobiov și B. Z. Perlin. Rezultate. Referitor la artera mezentericǎ superioarǎ, au fost stabilite: nivelul emergenți ei, sediul ostiumului arterial, traiectul porțiunii incipiente a vasului. Au fost studiate cazurile în care artera mezentericǎ superioarǎ, la câțiva centimetri de la desprinderea ei de aorta abdominalǎ, este supusǎ ramificǎrii de tip dispersat. Concluzii. Panaortografia, ca și metodele macroscopice de confecționare a pieselor, pune în evidențǎ variabilitatea individualǎ a traiectului și ramificǎrii arterei mezenterice superioare.

Introduction. The high level of development of abdominal surgery and the increase in the number of operative interventions requires extensive information on intestinal morphology in the context of individual variability. For these reasons, a study was conducted to identify individual structural and topographical variants. Material and methods. The variants of the trajectory and the angles of branching of the superior mesenteric artery in humans in relation to age and sex were studied on 106 aorthograms and on internal organs by fine anatomical dissection with the use of macroscopic methods developed by V. P. Vorobiov and B. Z. Perlin. Results. We evaluated the superior mesenteric artery, regarding the level of its emergence, the arterial ostium, the incidence of the beginning portion of the vessel. Special attention was drawn to cases in which the superior mesenteric artery a few centimeters from its origin from the abdominal aortais subjected to the dispersed type of branching. Conclusions. Panaortography, as well as macroscopic methods of dissection, highlights the individual variability of the trajectory and branching of the superior mesenteric artery.