Aprecierea impactului asupra calității vieții al tratamentului biologic anti IL6 versus monoterapia metotrexat și combinația metotrexat și sulfasalazină la bolnavii cu artrită reumatoidă: studiu prospectiv, randomizat

Abstract

Introducere. Artrita reumatoidǎ (AR) afecteazǎ aproximativ 0,5-1% din populauia europeanǎ și nord-americanǎ, cu variauii considerabile regionale. Femeile sunt afectate de 3 ori mai frecvent decât bǎrbații. Tratamentul necorespunzǎtor conduce, de obicei, spre o evoluție severǎ și progresivǎ a maladiei, fiind acompaniatǎ de durere și inflamție articularǎ, destrucții osteocartilaginoase și handicap funcuional. Abordǎrile moderne ale tratamentului AR sunt bazate pe conceptul terapiei agresive, scopul cǎreia este supresia inflamației autoimune și prevenirea destrucției articulațiilor încǎ din primele etape ale bolii. În ultimii ani, atenția se direcționeazǎ cǎtre remediile anticitokinice și cele biologice. Material şi metode. Studiul s-a desfǎșurat în baza Spitalul Clinic Republican, Seția artrologie, în perioada anilor 2013- 2016. A fost creat un lot general de 150 de pacienți, selectați conform criteriilor de includere/excludere. În rezultatul randomizǎrii oarbe, 50 de pacienți au administrat monoterapia cu metotrexat (MT), 50 de pacienți - tratament combinat, metotrexat + sulfasalazinǎ (MT+SLZ), și alți 50 de pacienți - monoterapie cu tocilizumab (TOC). Evaluatǎ, comparativ, eficiența tratamentelor la etapa inițialǎ și peste 12 luni. Rezultate. În timpul perioadei de studiu, la pacienții din ambele grupuri de tratament s-a îmbunǎtǎțit statutul funcțional. În grupul cu terapie biologicǎ TOC, indicele mediu HAQ a scǎzut de la 1,5 pânǎ la 0,5. În grupul cu monoterapie MT și MT+SLZ - de la 2,0 çi 2,5 pânǎ la 0,75 puncte (p=0,008). Au fost observate diferențe intergrupale în reducerea sindromului inflamator de cǎtre terapia biologicǎ TOC. Concluzii. Terapia biologicǎ cu TOC a demonstrat o mai bunǎ eficacitate pentru ameliorarea calitǎții vieții, comparativ cu monoterapia MT sau tratamentul combinat MT+SLZ. Suportarea terapiei biologice cu TOC a fost mult superioarǎ monoterapiei cu MT sau terapiei combinate MT+SLZ. Frecvența reacțiiilor adverse, care au necesitat întreruperea tratamentului, a fost neînsemnatǎ la bolnavii care au primit terapie biologicǎ, având o ratǎ semnificativ mai mare în grupul cu monoterapie MT și terapie combinatǎ MT+SLZ.

Introduction. Rheumatoid arthritis (RA) affects approximately 0.5-1% of the European and North American population with significant regional variations. Women are affected 3 times more frequently than men. Inappropriate treatment or lack of treatment usually has a severe and progressively aggravating development, generating joint pain and inflammation, osteochondral destructions and functional impairment. Modern approaches to RA treatment are based on “aggressive therapy”, the goal of which is to suppress autoimmune inflammation and prevent joint destruction from the earliest stages of the disease. In the recent years, attention has been focused on the anti-cytokines and biological preparations. Material and methods. The study was carried out within Republican Clinical Hospital, Arthrology unit, during 2013- 2016. A total batch of 150 patients was created, selected according to the inclusion/exclusion criteria. As a result of “blind” randomization, 50 patients received monotherapy with methotrexate (MT), 50 patients - combined, methotrexate + sulfasalazine (MT+SLZ) treatment and other 50 patients - tocilizumab (TOC) monotherapy. Comparative evaluation of treatments` efficacy was performed. Results. During the study period, functional status was improved in patients of the both treatment groups. In the group with TOC biological therapy, the HAQ average score decreased from 1.5 to 0.5, and in the MT monotherapy and MT+SLZ groups - from 2.0 and 2.5 to 0.75 points (p=0.008). Intergroup differences in the reduction of the inflammatory syndrome by TOC biological therapy have been observed. Conclusions. Biological therapy with TOC has shown greater efficacy in restoring the quality of life compared to MT monotherapy or combined MT+SLZ therapy. Tolerance of the biological therapy with TOC has been much better and significantly differed from MT monotherapy or combined MT+SLZ treatment. The frequency of side effects requiring the discontinuation of treatment was negligible in patients receiving biological therapy and had a significantly higher rate in the MT monotherapy group and MT+SLZ combination therapy group.