Abstract:
În etapa actuală de dezvoltare a societății, se
pune accentul pe mărirea duratei de activitate profesională a persoanelor apte de muncă, fapt ce nu
poate fi realizat fără implicarea directă a lucrătorului
medical. În acest scop, organele de conducere centrale și cele locale au dotat instituțiile medicale cu
cele mai inovative și performante tehnici și utilaje
de diagnostic și de tratament.
Populația aptă de muncă beneficiază de diverse
programe de susținere: profilaxie, diagnostic, tratament, reabilitare etc. În acest context, termenul „mediu sigur spitalicesc” presupune un mediu spitalicesc
organizat ideal, în care toți actorii antrenați în procesul de tratament vor fi protejați de acțiunea factorilor
mediului ocupațional. Fiind evocat frecvent, pe de o
parte, rolul lucrătorului medical în păstrarea și fortificarea sănătății populației apte de muncă, pe de
altă parte, nu au fost studiate suficient condițiile de
muncă a personalului medical și factorii igienici care
influențează sănătatea și care au o repercusiune incontestabilă asupra stării de sănătate și calității vieții.
Nivelul înalt al morbidității lucrătorilor medicali este
asociat în mod semnificativ cu condițiile de muncă,
care sunt influențate de prezența factorilor stresogeni, a problemelor de ordin psihoemoțional, de
încordare fizică, neuroemoțională și intelectuală.
Cercetările efectuate de o serie de autori au
arătat că munca în prezența factorilor stresogeni
influențează negativ starea de sănătate, acționând
asupra sistemelor imunitar, cardiovascular, endocrin,
crește riscul apariției infarctului miocardic, instalării
bolii hipertensive, precum și majorarea numărului
accidentelor de producere. Studierea condițiilor de
muncă, a factorilor profesionali și sociali, a stării de
sănătate a lucrătorilor medicali ne-a permis să concluzionăm că activitatea în instituțiile medico-profilactice impune anumite cerințe față de lucrătorul
medical în ceea ce privește starea și pregătirea lui
fizică, rezistența organismului, volumul memoriei
operative și de lungă durată, capacitatea de a face
față problemelor de ordin psihic, moral și etic.
